Instrucțiuni de folosire a bebelușului

După ziua de duminică, cred cu convingere că fiecare bebeluș ajuns pe lume ar trebui să fie însoțit de un manual de mărimea unui DEX. Pe cuvântul meu, în momentul ăsta pot asocia un toddler, adică pruncul ăla de care zic englejii că are între 1 și 4 ani (dacă vreți, în românește putem să-i zicem și preșcolar, pregrădinițist, prestudent, pre-ce-vreți-voi) cu două situații –  un călător care se străduiește să nu depășească limita de bagaj la avion  și o pițioancă căutându-și rochie de ieșit pă Bamboo.

De ce? Să vă povestesc! Duminică, am participat și eu ca tot omul la un grătar unde în afară de adulți maturi și responsabili care nu beau și nu fumează au fost și două pisici și un copil. Pisicile ca pisicile, au venit însoțite de câte de plic de Whiscas pe cap de felină, dar la venirea pruncului, s-a umplut curtea cât ai zice bebe. Tandra mămică a vărsat sacul cu jucării adus în onoarea bundle of joy-ului și eu am rămas șocată.

Cu prietenul meu împreună, nu singură că eram prea transfigurată ca să gândesc și neuronul meu blond era amețit de la fumul de grătare, am concluzionat că dacă la atotputernicul Wizz te prezinți cu un bagaj de mai puțin de 32 de kile răsufli ușurat, dar dacă pentru bucuria familiei nu vii cu un troller de minim 32 în vizită, ai cam pus-o!

Mămica, cred că văzându-mi șocul și citindu-mi lipsa de instinct matern în priviri, mi-a explicat. Ea a pregătit un rucsac de jucării, dar comoara, la vederea atâtor puține resurse de joacă pe meleaguri străine (adică la două străzi de casă), s-a panicat și a dublat.

Evident, la fața locului, îngerașul mi-a trântit aproximativ 43756,37847 de jucării în brațe când i-am propus să aducă una să ne jucăm. După ce m-a cadorisit, s-a gândit că mă descurc și a plecat să fugărească rațele.

Cum care rațe? Alea care se ascundeau de pisici. La ele acasă, după arborii de tuya, știți voi care tuya.