Viața mea cu un italian bătrân și plin de bani

Am revenit pe blog! M-am măritat cu un italian bătrân și plin de bani, mi-am tras vilă cu piscină și mi-am dat demisia de la job!

GLUMESC!

Doar că m-a inspirat Andreea cu postarea ei și Alex cu accidentul lui, așa că aseară am început să facem haz de necaz. Pe la 10 seara am plecat la cumpărături la Lidl pentru că zilele trecute eu am fost la București, și, ca să fie treaba-treabă, trenul spre casă a avut vreo 3 ore jumate întârziere și n-am mai avut timp să ajung la job, așa că m-am trântit direct pe pat cu laptopul în brațe și m-am ridicat de acolo după 9 ore, că îs harnică și am uitat de mine trudind (îmi place să mă flatez).

Na, după ce m-am spălat într-un final (n-aș putea face carieră în cerșetorie, clar!), doar nu credeți că m-am culcat? Hello, Alex e acum moșneguțul meu italiano vero, așa că l-am băgat în mașină și l-am scos la o vizită romantică de magazin în cartierul rezidențial Șagului. Deci, revenind la Lidl, cum ne mișcam noi în cele două viteze, încet și foarte încet, i-am mărturisit că-s fericită rău că l-am găsit.

Că dacă mă găsea pe mine vreun moș italian plin de bani care să se miște așa încet în fiecare zi de la Dumnezeu, n-aș fi rezistat o viață întreagă în ritmul ăsta. Nici măcar una scurtă, de om de afaceri care suferă cu inima, motivată de moștenire fiind (eu, materialista, nu inima lui).

Adevărul e că poate vedeam deja și Shanghaiul și Dubaiul alături de un bătrân bogat, dar vă dați seama că le-aș fi văzut în slow motion? Mi s-ar fi urât cu binele, nu alta.

Așadar, am divorțat de soțul meu străin, bogat și în vârstă înainte să ne cunoaștem și să ne dea viața șansa să ne iubim ca la carte. Tre’ să-mi construiesc imperiul cu un tinerel. 🙂