Tot încerc şi degeaba

De ceva timp, fac ce fac şi ignor eticheta aia “suntem în România” mai mult mâzgâlită decât scrisă şi cu un aspect de produs “made in China”.

Şi chiar îmi mergea bine, chiar mă simţeam un pic patriot şi chiar încercam cu adevărat să fiu din ce în ce mai bun. Din când în când vine o câte o întâmplare ca îţi aduce aminte de ce oameni de rahat perindă potecile astea. “Nu-i nimic,se mai întâmplă” îţi spui… şi încerci să treci, iar, mai departe… Citește în continuare „Tot încerc şi degeaba”

Dwayne Johnson luptă pentru salvarea omenirii în Rampage: Scăpaţi de sub control

Starul internaţional Dwayne Johnson interpretează rolul principal din filmul regizat de Brad Peyton, ,,Rampage: Scăpaţi de sub control”, în care aventura şi acţiunea ating cote maxime pe marile ecrane din toată ţara din 13 aprilie.

Dwayne Johnson face spectacol în rolul primatologului Davis Okoye (Dwayne Johnson), un tip introvertit şi celebru pentru talentul său de a ţine oamenii la distanţă. Singură legătură specială a lui Davis este cea pe care o are cu George, o gorilă extrem de inteligentă, de care a avut grijă încă de când s-a născut. Atunci când un experiment genetic dă greş, prietenosul animal se transformă într-o imensă bestie violentă. Situaţia devine într-adevăr dramatică atunci când sunt descoperite şi alte animale care au suferit mutaţii similare. Citește în continuare „Dwayne Johnson luptă pentru salvarea omenirii în Rampage: Scăpaţi de sub control”

Încă un început

De semestru şi alte prostioare. Semestrul cel nou a venit cu multe veşti noi dintre care una chiar e bună.

E un început şi de schimbare de stil pe aici, am să schimb ceva la articole în general. Am să pun ceva mai mult “eu” în ele, simt că asta vreţi. Iar dacă nu mă vreţi… ştiţi continuarea da în schimb am să am mai multă grijă la ce băuturi consum pe viitor în compania voastră. Citește în continuare „Încă un început”

Tot ziceam de începuturi

mai clar în situaţii neclare, mai exact în ce priveşte formarea opiniilor.

De unde până unde?

Păi astăzi, după ceva tergiversări am înţeles de ce majoritatea persoanelor au o antipatie preventivă în ce priveşte vânzătorii de produse financiare. După un curs de amorţeală am observat ce înseamnă să nu cunoşti reguli de bază ale bunelor maniere şi ce înseamnă să ai succes în acest domeniu. Citește în continuare „Tot ziceam de începuturi”

Anti-radar

Cum suntem în a noastră minunată ţară, cu minunati poliţişti şi minunata organizare a lor când vine vorba de monitorizat viteza participanţilor la trafic, trebuie să fim pregătiţi pentru situaţii neplăcute.

În articolul următor găsit pe Ziare.com se tratează exact efectele creşterii numărului de măgării realizate cu aparatele radar (dragii veiozari tot fac probleme dar mai puţine)

Politia Romana a organizat o adevarata campanie impotriva vitezomanilor, fie prin inmultirea masinilor dotate cu radar, fie prin camerele de supraveghere ale sistemului “Big Brother”. Citește în continuare „Anti-radar”

Ce de-a weekendu’

Ieri a fost lejeră treaba, am avut mult de muncă dar pentru că mi-am luat un angajament, aşa că n-am de ce să mă plâng, azi în schimb…

Pe la 12 când îmi recuperam şi eu somnul pierdut vineri şi ieri când m-am trezit fără vreo cerinţă sau instrucţiune la ora 7 am fost trezit, cu forţa pentru a vedea “ce facem dom’le cu camera asta că e dezastru”. Şi stai nene că vine sărbătoare mare… trebe să fie totul soare. Citește în continuare „Ce de-a weekendu’”

Din seria…

zilelor magice, dimineaţa s-a soldat cu o plimbare suplimentară până la etajul 4 să iau cheile de la bestie că Matico se înecase cu mărul otrăvit. Apoi lucrurile au decurs relativ normal, ocupate cu diverse activităţi. A fost o tentativă de a ajunge la singurul curs, dar ceva reţineri au impiedicat asta drept urmare s-a abrogat proiectul de lege. Citește în continuare „Din seria…”

Sunt un imposibil

Istoria asta şi repetitivitatea ei mă scârbesc.

În urmă cu două săptămâni, o profesoară pe care am lăudat-o şi faţă de activitatea căreia am manifestat entuziasm pe aici, se întoarce în preajma băncii mele şi mă atinge cu poşeta. Reacţia:

“Ce faci, îmi umbli în geantă? (de parcă dacă aş fi făcut-o aş fi fost suficient de dobitoc încât să recunosc)

Nu doamnă, mi-aţi atins umărul la întoarcere. Citește în continuare „Sunt un imposibil”

Concediu

După cum unii dintre voi ştiu, sau au observat, în ultimele zile n-am prea fost de văzut… motivul? Am fost într-o vacanţă în Tenerife. M-am cazat la Hotelul Spitalul Judeţean Galaţi într-o celulă…ăâă asta… cameră superbă. Nici nu vedeai urmele de sânge, puroi sau naiba mai ştie ce altele deşeuri biologice mai erau pe acolo, dacă erai orb. Eh, acu că v-am prins în linia de părţi bune… să adaug, şi iluminarea minunată a celulei pe care o împărţeam acolo cu alţi nefericiţi (am avut ocazia să mă bucur singur de astfel de minuni, da ce rost avea?), care era în mare parte opera unuia dintre colegi, şi a soarelui. Citește în continuare „Concediu”