Cum ştiam cu mult timp inainte, situatia fiind planificata cu cateva ore. în care eu trebuia să las orice plan aveam, m-am trezit deodata în drum spre “ţară”. Cum alta varianta nu renta sau nu exista… am ales trenul. Bătrânul CFR, cel cu un personal drag mie, m-a primit cu braţele deschise şi am început călătoria de 80 km cu un pilotaj ce ţinea până în prima staţie. În timpul ăsta cineva care ştia drumurile ajungea la destinaţia mea fără probleme. Trecem peste, ne bucurăm de liniştea din vagonul aproape gol… cam în aceeaşi în care ne bucurăm de curentul din el. Asta e situaţia, încă nu i-a venit rândul să întinerească sau să iasă la pensie. Citește în continuare „Trenu”