Lună: martie 2020

Am o problemă (încă una).
Mă gândesc uneori că mă plictisesc foarte repede de orice, chiar dacă e ceva ce-mi place. Abia-aştept să se termine. De exemplu, vreau să ajung foarte repede la o destinaţie oarecare, deşi îmi place să conduc. Vreau să se termine cât mai repede un film, deşi mi se pare interesant.

Vreau să plec de la o întâlnire cu diverse persoane (ca sa generalizez) deşi mă simt bine. Am sentimentul că mi-ar trebui un buton de „next” sau ”fast forward”. Mai mereu îmi doresc să trec la următoarea acţiune, deşi n-am ceva anume planificat. Nu-mi place să aştept pe cineva la o întâlnire, dacă am stabilit o oră. Nu-mi place să aştept mâncarea în restaurant. Nu-mi place să aştept autobuzul în staţie; prefer să plec pe jos.

Nu-mi place să stau cu maşina în trafic; prefer să fac de 3 ori distanţa, dar să MERG. Nu-mi place să circul în spatele unei maşini care merge încet. În concediu, abia aştept să mă întorc şi să fac whatever is next, deşi concediul e perfect. Mă duc la vreun concert şi mă gândesc la ce-o să fie după, etc. Exemplele pot continua.

În plus, nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să pot să ma aşez undeva şi să stau. Să nu fac nimic (somnul nu se pune). Tot timpul trebuie să fac ceva; dacă se poate, fac mai multe lucruri în acelaşi timp. Citesc pe net, mă joc, văd un film (mai rar), lucrez la un site, scriu un cd, repar o subtitrare, alerg, etc. Tot timpul trebuie să fac ceva, productiv sau nu (de obicei NU).

Ziceam că suntem un popor naşpa şi îmi menţin părerea. Şi dacă n-aş vrea să fac asta, conaţionalii mei se străduiesc să-mi dea zilnic motive să fiu şi mai înverşunat. Am ajuns în aşa hal încât mi-e milă de spanioli şi de italieni pentru faptul că românii le-au împânzit ţarile. Mint, pe italieni nu-i prea am la inimă aşa că îmi pare rău doar pentru spanioli. Au avut o ţară frumoasă şi se duc românii să le-o cace. Cat despre Italia, statisticile spun totul: 90% din infracţiunile comise în Milano, de către imigranţi, sunt săvârşite de ROMÂNI.

Nu cred că imaginea proastă pe care o are România în afară (Europa) e nemeritată. E drept că se mai şi exagerează uneori şi că rromii sunt cei care, de fapt, au la activ cele mai multe infracţiuni, dar e puţin irelevant. Infractorii români de aici au plecat. Tot infractori erau şi aici. Greşeala e a statului român, care lasă toţi pulifricii să iasă la furat în afara ţării şi a sistemului de căcat care aplică legea din joi în paşti.

Ăia ar trebui să putrezească în puşcării, nu să facă ţara de rahat. Autorităţile se laudau la începuturile marii migrări că a scazut rata infracţionalităţii, uitând sa ia în vedere faptul că locurile “libere” vor fi ocupate de alţi găinari/hoţi/peşti/ etc.