Lună: iulie 2022

De curând, după o scurtă întâlnire ca-ntre fete, ne-am răspândit, fiecare la casa ei. Prietena de care povestesc, s-a îmbrăcat bine (era în perioada aia cu -20 de grade) și a plecat și ea spre casă. Pe drum, s-a decis să intre într-un magazin de cosmetice (care are și marcă proprie) și produse de igienă ca să-și ia un gel de duș (parcă). Zgribulită cum era, a luat câteva să vadă cum miros și le punea înapoi la raft pe măsură ce le mirosea. La un moment dat, domnul paznic apare și o ia la trei păzește, spunându-i că n-are ea ce să caute într-așa un magazin (și vă asigur că nu-i de lux!), că nu e de nasul ei și să plece, să nu o prinde că fură!

Menționez din nou că era doar foarte îmbrăcată, nu cu hainele rupte sau murdare etc. 

WTF?! După o porție intensă de jigniri, prietena mea i-a explicat individului că nu vroia să fure, cu precizarea că poate verifica și pe cameră și că nu are niciun drept să se comporte așa. Evident, grobianul s-a ținut tare pe poziție, că el are dreptate.

Ea a plecat din magazin și m-a sunat tremurând de nervi (cred că niciodată nu a mai fost așa umilită) să-mi povestească toată pățania. Am sfătuit-o să ia legătura cu managerul magazinului și să depună o reclamație. Până la urmă, s-a hotărât să dea un mail la departamentul de marketing al magazinului de vis-a-vis de Billa din Circumvalațiunii și să ceară niște explicații.

Se pare că persoana de la acel departament era cu capul pe umeri, pentru că și-a cerut scuze și a promis că pe viitor astfel de incidente vor fi evitate. Paznicul… nu mai e acolo! Dacă a fost mutat sau concediat, nu știm nici noi.

Ideea e că dacă ea nu lua atitudine, omul ăla ar fi pus pe fugă o mulțime de alți clienți, iar conducerea magazinului s-ar fi mirat de ce nu merge treaba….

De mult timp tot intenționam să scriu pe tema asta. E legată de un incident în care am fost implicată și un altul în care a fost implicată o prietenă.

Eu am fost norocoasă și am fost tratată minunat, iar ea, groaznic. Întâi vă spun pățanie mea și ca să nu o lungim, revin mâine cu a doua poveste.

Să explic: prin 2006 (cred), eram prin mall după țoale (era perioada reducerilor) și încărcată cu enșpe mii de plase cu cârpe și accesorii intru la un magazin faimos de decorațiuni pe care nu îl voi numi. Timișorenii se vor prinde despre care e vorba pentru că e cel care era în locul unde e acum H&M. Magazin, deși foarte fain, era (și este) foarte îngrămădit.

Cu toate catrafusele pe care le căram eu, am înțeles ușor cum se simte un elefant într-un magazin de porțelanuri. Deși m-am străduit să am grijă, după ce am ales o cană, fix mă chinuiam să o bag în coș (da, am luat și așa ceva), coșul mi-a alunecat cu tot cu cana care s-a făcut bucăți. Cred că m-am făcut roșieverdealbastră, mai ales că toți clienții s-au întors spre mine. În câteva secunde a apărut un angajat care nu știa cum să-și mai ceară scuze că nu m-a ajutat, mi-a luat plasele și m-a întrebat dacă îmi doresc altă cană. Am spus că da, i-am spus că doar atât doresc și am mers împreună spre casă să-mi plătesc cana și daunele provocate 😀 .

E incredibil cât de fain am fost tratată (zic incredibil, dar așa e defapt normal) – nu mi s-a permis să plătesc cana spartă și din nou mi s-au cerut scuze MIE pentru ceea ce s-a întâmplat.