Urăsc să merg cu trenul. Absolut urăsc asta. Și merg doar când îs ultra-extra-mega nevoită. Vineri am fost. Așa că m-am interesat din timp de ce tren voi avea nevoie, la ce oră e, cât durează drumul, detalii din-astea. Și m-am pregătit psihic.
Și m-am dus la gară cu vreo 40 de minute înainte de plecarea trenului ca să-mi iau bilet și să fiu sigură că prind/nimeresc trenul. Că deh, născută, crescută și facultată în Timișoara, n-am avut timp de prea multe plimbări prin patrie cu acest mijloc de transport minunat. Și la ghișeu am avut o mare supriză. Deși înaintea mea era o singură persoană, doamna aveaaaaaaaaaaaa tiiiiiiiimppppppppppp. Că să mă-nțeleeeeeeeeegețțțțțțți că nuuuuuuuuuuu se grăbeaaaaaaaaaaaaaa niiiiiiiiciundeeeeeeeeeeeeeeeee. Și după ce am așteptat aproape 15 (!!!) minute ca să-mi vină rândul și mi-am făcut 1000 de scenarii apocaliptice în cap că pierd trenul meu, am început să dialogăm.
Să ne-nțelegem, eu am un ritm destul de rapid de a vorbi, dar tanti avea tiiiiiiiiiiiiiiiimp:
– Bunăăăăăăăăă ziiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuaaaaaaaaaaaaaaa. Ce dorrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiți?
– Un bilet pentru trenul de 15:50 la Oradea și unul pentru duminică la 17:10 Oradea – Timișoara Nord.
– Aaaaaaaaaaaaaaah, da… Știți ce trenuri sunt aaaaaaaaaaaaaastea?
– Numerele lor?
– Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
– Păi nu. Că știu orele.
– Bineeeeeeeeeeeeee, nu-i probemăăăăăăăă. (Zâmbet.) Staaaaaaați, caut.
– Stau. (Deja aveam rădăcini așa că 30 de secunde în plus erau deja irelevante.)
– Da…. Sssssssssssssssssuuuuuuuuunt trenurile.
– Știu. Dați-mi biletul.
– Știiiiiiiiiți că vă pooooooooooot da reducere?
– Dați-mi.
– Zeeeeeeeeeeeeeeeeeeeece la sutăăăăăăăăăăăăăăăăăăă.
– Aham.
– Că știiiiiiiiiiiți, trenul de duminicccccccccccccă e geamănulllllll celui cu care mergeți acumaaaaaaaaaaaaa. Hahahahahaha.
– Ok. (Straight face.)
…
Și toată conversația a continuat și a durat cam 7 minute (chestii care le puteam vorbi REPEDE în maxim 40 de secunde) pentru niște porcării de bilete la niște mizerii de trenuri pentru care i-am dat pe tavă informațiile. Că ea vorbea raaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar. Și avea tiiiiiiiiiiiiiiiimp.