Nu stiu precis daca imi place Paul Auster sau nu, nici macar n-as avea prea multe argumente sa-mi sustin afirmatia. Am citit doar cartea asta de el, asa ca e prea devreme sa ma pronunt. Cu siguranta stiu ca in niciun caz nu as numi “o culme a maiestriei scriitoricesti” (Jonathan Lethem) lucrarea sa.
Am trait stari divese citind cartea, am fost surprinsa, dezamagita, plictisita, intrigata. Asta e bine, cand o carte smulge stari inseamna ca autorul si-a indeplinit misiunea. Insa dezamagirea nu a venit (din pacate) de la cursul vietii unui personaj ci dintr-o actiune pe care eu am catalogat-o telenovelica, o sa revin cu detalii.
Este poveste in poveste, actiunea se invarte in jurul personajului Hector Mann, un actor de comedie muta. Actiunea este foarte complexa, intamplari sunt cu duiumul, schimbari de situatie o gramada. Adevarat ca Auster scrie atat de rafinat incat ai senzatia ca pierzi tot timpul trenul si-ti alearga privirea pe pagini. Revenind la continut, sfarsitul epocii filmelor mute este si sfarsitul semi-celebrului Hector Mann. Citește în continuare „Cartea iluziilor, Paul Auster”