Am “evazat”

Adică mi-am luat blugi evazați.

Fiindcă sunteți aici cititori dintr-un milion de categorii de vârste, n-am să vă întreb dacă ați prins perioada în care se purtau pantalonii trapeji, că n-are rost. Eu eram prin gimnaziu când a (re)apărut nebunia pantalonilor evazați și trebuie să recunosc că pe mine m-a prins microbul mai ceva decât febra tifoidă pe turiștii care se plimbă nevaccinați prin Africa.

Cum eram încă departe de a-mi câștiga banii, la fel ca și alte fete de vârsta mea, am improvizat și mergeam cu pantalonii normali la croitori, unde erau tunați cu denim, ce se găsea pe acolo, ca să devină largi de la genunchi în jos. Evident, arătau ca un puzzle nereușit, dar eram așa de mândră de ei de nu vă pot explica.

Doar că moda pantalonilor evazați a apus și-au venit altele – ba s-au purtat blugi prespălato-murdari, perioadă în care eu aveam unii de-un verde-baltă-plină-de-broaște absolut sinistru, pentru care ai meu și-ar fi dorit să mă pedepsească până la majorat pentru că am plătit porcăriile alea, ba s-au purtat cei cu talie joasă, moment în care toate mamele au intrat în panică din cauza ideii că nouă, fetele, ne vor pica ovarele pe motiv că umblăm cu șalele descoperite, ba ăștia skinny, no, la ăștia, mie nu au avut ce să-mi mai spună ai mei, că-s majoră și vaccinată de ani buni.

Doar că mie mi s-a făcut dor de pantaloni evazați și dacă am vrut pantaloni evazați, apăi pantaloni evazați mi-am luat. Uitasem că dacă-s prea lungi trebuie tăiați și dacă-i tai prea mult le iau farmecul, așa că m-am trezit cu o pereche de pantaloni largi jos, pusă în situația de a purta tocuri sau talpă ortopedică. Noroc cu niște botine cumpărate în 2012 din Spania, că am la ce-i purta. Și noroc că am purtat ansamblul, că am aflat cum e să conduci și cu alte încălțări decât favoritele mele, cele cu talpă plată.

Și dacă tot mi-am luat blugi evazați, am luat și-o bluză largă. Și-o curea împletită. Maro. Iubesc împletiturile maro. 🙂