Lună: noiembrie 2021

Prima noapte in Transsiberian a trecut foarte repede. Am avut parte de un somn odihnitor si placut. Am luat bilete la clasa a treia, pentru ca toate ghidurile recomanda acest lucru. Spre suprinderea noastra, eram cam singurii turisti straini din tot vagonul. Astfel ca, am ajuns foarte repede punctul de interes al vagonului.

Initial am facut cunostinta cu un jurnalist din Azerbadjan si o compatrioata de-a lui pe nume Narghiza, care calatorea impreuna cu fiul sau de doar cativa ani, Maxim. In scurt timp ni s-a alaturat si Roman, un rus nascut si crescut in Omsk, care stia romana pentru ca parintii lui erau mondolveni iar el era foarte mandru de originea sa.

Inca putin timp si s-a alaturat grupului si Roman, un tigan din Tyumen si asa s-a format gasca alcoolicilor. Imediat am facut cunostinta cu ospitalitatea ruseasca, in fata noastra punandu-se multa mancare, care mai de care mai apetisanta, dar si multa bere si vodka. Fiind fata, am scapat destul de usor de valurile de vodka ce curgeau pahar dupa pahar.

Doru n-a fost atat de norocos. J Intre timp s-a alaturat grupului si Victor, un criminal ce tocmai iesise din inchisoare dupa 10 ani petrecuti in spatele gratiilor. Victor s-a dat jos la un moment dat si a cumparat o sticla de vodka. Pana a plecat trenul sticla era deja goala, asa ca va dati seama cam in ce cantitati se consuma alcool in acest tren, la clasa a treia. Asa ca prima zi a trecut destul de repede.

Se intampla in viata sa cunosti oameni absolut exceptionali care raman atat cat e necesar sa-ti confirme ca drumul pe care mergi este cel bun. Dupa care pleaca, la fel de brusc precum au venit ! E ca si cum i-ai cunoaste dintotdeauna, e ca si cum prezenta lor in viata ta e ceva normal. Iar plecarea lor lasa un gol…

Un astfel de om special a fost soferul meu de taxi. A auzit prin statie, a cautat pe harta strada, a vazut ca e in apropiere si a preluat comanda. La inceput mi s-a parut un om nervos si dur. Cand i-am spus ca trebuie sa facem 2 opriri pe parcurs a bombanit dupa care a luat harta si a inceput sa caute prima adresa. Fara rezultat insa pentru ca strada nu era trecuta in ghid. Dupa 2 minute deja povesteam despre pasajul Basarab, despre Bucuresti si despre Viena. Dupa alte 2 minute deja parca ne cunosteam de-o viata.

La finalul cursei am indraznit sa-l intreb daca e liber si in seara urmatoare. Mi-a dat numarul de telefon si mi-a spus sa il sun cu jumatate de ora inainte. Si uite-asa mi-a devenit sofer pentru 3 saptamani ! Cand il sunam ii spuneam ca sunt “Oana, cu farmaceuticele” si incepea sa rada.

Omul e trecut prin viata si a fost o placere sa stam de povesti in fiecare seara. Povestile lui despre nordul Europei erau intotdeauna fascinante ! Dupa prima saptamana deja parca vorbeam cu acel tata ideal pe care orice copil si l-ar dori ! Am ajuns sa-i povestesc pana si despre experientele mele de condus masina fara permis.

In aceste 3 saptamani am vazut cum arata Bucurestiul noaptea… prostituate si pesti, curse de masini in parcarea din fata Athenee Palace, baietasi de cartier iesiti la “aer”. Cel mai misto a fost cand am mers inaintea coloanei oficiale. Toate stopurile erau pe verde, in fiecare intersectie era cate un politist, traficul era blocat, numai noi eram in fata coloanei si mergeam cu 100 la ora pe bulevard ! Si nimeni nu zicea nimic ! 🙂

Acum stiu de ce a fost el ! Am inteles mesajul si ce a cautat in viata mea exact in acest moment… Cel mai aiurea a fost ultima cursa. La final, dupa ce i-am dat banii si mi-a dat bonul, a zambit si am citit “ceva” in ochii lui. Si am stiut ca e bine acest drum !

And I miss him…