Inca de la granita am simtit ca am parasit Rusia si am intrat intr-o tara foarte saraca. Imediat dupa formalitatile de frontiera, care au durat destul de mult si au fost destul de ciudate, autobuzul a oprit la un restaurant. In fata localului, pe strada, in loc de condus masini, oamenii calareau.
In interior, desi la doar 2 minute de granita, nimeni nu stia rusa iar meniul era in totalitate “carnivor”. Unul dintre turistii din autobuz (nu eram decat vreo 7) era vegetarian asa ca s-a multumit doar cu ceai.
Drumul pana in Ulaan Baatar a durat destul de mult, desi de la granita nu sunt decat aproximativ 350 de kilometri. Drumul este foarte prost si plin de gropi dar macar este asfaltat. Majoritatea drumurilor in Mongolia sunt doar urme de cauciucuri prin nisip iar soferii conduc pe unde vor ei. Chiar si la iesirea din Ulaan Baatar, soferii prefera sa circule prin nisip decat pe asfalt.
Am ajuns in capitala in jurul orei 7 seara, surprinzator, fara intarziere. In autobuz am cunoscut-o pe Anna din Washington, un american, un englez, un german si o frantuzoaica, carora insa nu le-am retinut numele. Din statia de autobuz toti am luat-o spre UB Guesthouse, un hostel foarte mare din Ulaan Baatar.
Vorbisem deja de cateva luni cu proprietarul pentru un tur de 6 zile prin desert. Anna s-a decis repede sa vina si ea cu noi iar in hostel s-a mai alaturat si Martin din Slovacia impreuna cu doi coreeni.
Nu am putut pleca in tur din prima zi pentru ca nu era nimeni din conducere in hostel in seara aceea dar m-am bucurat stiind ca astfel am o zi la dispozitie sa descopar capitala Mongoliei.
Dimineata, dupa ce am aranjat detaliile turului care urma sa inceapa a doua zi, am plecat impreuna cu Anna, Martin si Thomas (un american, profesor de engleza in Coreea de Sud) sa ne plimbam. Tot centrul orasului se contureaza de-a lungul unei singure strazi, Peace Avenue.
In aceasta zona sunt toate blocurile din UB, cateva cladiri mai inalte, o cladire moderna cu geamuri de sticla (Blue Tower – nelocuita din cauza instabilitatii), piata centrala cu principalele muzee dar si un centru de temple budiste tibetane numit Gandan Khiid. Apoi, restul orasului consta in cartiere intregi de ger-uri (sau iurte), in care oamenii traiesc inca fara apa curenta sau toaleta normala. Singurele semne de tehnologie avansata pe care le-am descoperit in Mongolia au fost panourile solare, care exista inclusiv in zonele pustii din desertul Gobi.
Prima oprire a plimbarii a fost la Gandan Khiid. Ca si turisti (a se citi europeni/americani) a trebuit sa platim o modica taxa de intrare de 5000 de tugriki (aproximativ 40 de centi). In interior sunt mai multe cladiri, fiecare adapostind altceva: temple, scoli, statui sau biblioteci.
Obisnuita cu ritualurile ortodoxe, a fost foarte interesant sa vad o alta perspectiva a religiei, si anume budismul. A fost la fel de interesant sa vad o ceremonie a copiilor ce studiaza in templu si o statuie de 26,5 metri a lui Migjid Janraisig, acoperita cu aur (o bodhisattva of compassion – fiinta luminata si sfanta). Din pacate nu este permisa fotografierea statuii.
Dupa ce am pierdut jumatate de zi la temple, ne-am tras sufletul la un restaurant japonez de pe Peace Avenue. Este incredibil cat de mici pot sa fie preturile in Mongolia. Un pranz foarte mare costa in jur de 50-60 de mii de tugriki.
Dupa amiaza am ales sa mergem in “black market”, un loc foarte faimos in UB pentru lucrurile foarte ieftine. Ca si comparatie, este un targ ce se intinde pe o suprafata de cam 1 kilometru, in care gasesti de la suruburi la costume si de la sei pentru cai la fake-uri dupa ultimele modele de adidasi.
Seara ne-am restras la beraria Chinggis Khan, un loc recomandat de Lonely Planet pentru berea proaspata facuta chiar acolo. Din restaurant erau ferestre catre sala de procesare a hameiului. Mancarea a fost excelenta si foarte multa, ca peste tot in Ulaan Baatar.
Ca si incheiere, mongolii sunt foarte mandrii de istoria lor si anume de Chinggis Khan. Legenda spune ca Chinggis Khan a avut atat de multi copii cu atat de multe femei incat astazi toti mongolezii sunt frati si de aceea seamana atat de mult intre ei. Asadar, exista foarte multe branduri cu numele lui, de la vodka la bere, de la hoteluri la restaurante, de la magazine la tot felul de produse alimentare.