A doua zi ne-am trezit in the middle of nowere. In zare, pana hat, departe, nu se vedea nici o tipenie de om, nici o iurta, nici macar un nor de praf. Era liniste, doar un caine ce se plimba in jurul lantului cu care era legat. Desi era abia ora 8 iar temperatura era destul de scazuta, animalele erau trimise deja la pascut. Cerul era senin si mi-am spus ca pe buna dreptate Mongolia este “the country of blue skies”.
Dupa ce am luat micul dejun am plecat din nou pe un drum neasfaltat, spre Gobi, nestiind ca eram deja in Gobi. Nu aveam ghidul LP al Mongoliei si nu stiam ca de fapt Gobi este un desert mai special, fara nisip. Are cateva dune, undeva spre sudul tarii, dar nimic spectaculos, precum Sahara. Gobi este de fapt o zona arida ce isi pierde din vegetatie pe masura ce cobori spre sud.
Am petrecut toata ziua in masina. Nu ne-am oprit decat pentru pranz.Pana a fost gata mancarea am adunat pietricele si am observat fauna locala: soparle si cameleoni.
Am avut insa surpriza sa intalnim primele grupuri de camile ce pasteau linistite la marginea drumului. Nu am putut sa nu ma intreb ale cui or fi avand in vedere ca in continuare, cat vedeam cu ochii nu puteam zari nici un semn de viata umana.
Seara am ajuns intr-un orasel, la intrarea caruia statea un mongolez cu o pusca in mana. Ciudat… Acest orasel era format in special din ger-uri, avea sistem de iluminat public pe baza de energie solara si avea si bai publice. A fost o experienta interesanta si ieftina. 🙂 De asemenea, tot in acest oras am gasit un supermarket care avea biscuiti facuti in Republica Moldova pe care scria in romaneste. Uite ca limba noastra draga a ajuns si in mijlocul Mongoliei !