Mai bine zis, la toată clasa muncitoare.
Dupa o săptămână de tras, eu unul am ajuns să-mi preţuiesc la nebunie timpul liber. Dar pentru că o carte, un net, o bere, un somn nu erau suficiente, am găsit soluţia: calea cea mai lejeră spre deconectare e ruperea de film. Filmul poţi să-l rupi în mai multe moduri (evident…), şi m-am gândit să împărtăşesc aici o mostră din înţelepciunea mea de week-end.
Aşadar, am încercat pe rând: arte marţiale, viteza pe 4 roţi, viteza pe 2 roţi, offroad trekking (suna cool :), sală. Viteza nu e cea mai sănătoasă chestie pe care o poţi face, indiferent de câte roţi alergi. Ori 2, ori 4, când e să fie… se lasă urât de tot. Risc mare.
Sala e OK, multe avantaje, plus o hernie mică de disc sau o paradire finuţă a coloanei, dacă n-ai grijă. Pe ansamblu, riscuri mici dacă ai grijă şi beneficii multe. Una dintre cele mai mari probleme, zic eu, e că lumea nu face încălzire. Şi dacă faci, se uită toţi la tine cu coada ochiului, zicând în gând: ce băăă, ai venit la aerobic sau la sală?
Artele marţiale, indiferent de care, sunt fenomenale. Disciplină, siguranţă de sine, fitness… problema pe care am găsit-o eu e lipsa instructorilor şi a sălilor de calitate. Astea două împreună eu nu le-am găsit. Şi ori instructorul e un zevzec tânăr care nu te poate ajuta dacă vrei să faci performanţă, ori e mediu ca valoare şi te alegi doar cu condiţia fizică, ori sala e aiurea de tot. Mai sunt cateva variaţiuni, dar tot pe-acolo. Eu aş vrea sa fac judo, de exemplu, şi am înţeles că în Timişoara e pe ducă fenomenul.