Cum să mă îngraş

Oare câţi din voi au zis WTF?!?!? Ideea e simplă, iar problema complexă. Poţi să alegi orice revistă şi o să găseşti cel puţin o dietă/regim cum să slăbeşti într-un timp minune. Dar cu criza asta, oare câţi dintre noi s-au gândit cum să mă îngraş, repede şi armonios. Eh, asta e şi dilema mea. De exemplu eu am 1.88 (+/- 2 cm) şi 72 de kg, iar după nu ştiu ce formulă ar trebui să am 80 de kg.

Undeva citeam că soluţia rapidă să te îngraşi e McDonald’s dimineaţa, la prânz şi seara, sincer cred că e cea mai eficientă şi sigură metodă de a-ţi distruge corpul, însă te îngraşi. Jobul meu mă face un om sedentar, mai ales că la scoală tot cu calculatoarele am de-a face, iar educaţia fizică e o materie pe care nu am cunoscut-o niciodată. Cu toate acestea, am fost binecuvântat cu un metabolism rapid care arde repede caloriile în plus, iar până să ajung la facultate arătam bine, adică plat în locurile unde ar trebui să fiu plat. Citește în continuare „Cum să mă îngraş”

Apă plată vs. minerală

Astăzi nu am avut ce face şi am căutat pe net care apă e mai bună pentru consumul zilnic, apa plată sau apa minerală carbogazoasă.

Voi să nu faceţi ca mine, am aflat lucruri oribile despre apa din comerţ, nu ştiu câte substanţe suspecte conţin sau sursele lor de apă din pâraie provin.
Am aflat că apa carbogazoasă provoacă aciditate gastrica, perturbări digestive si nervoase, dar apa plată lasată mai mult de 2 zile face adevărate colonii de bacterii.
Bineînţeles că nu am ajuns la nici o concluzie, mai mult acum când o să beau un pahar cu apă o să mă gândesc prea mult la compoziţia ei, damn it!

Voi ce beţi în fiecare zi?

Religie sau refugiu?

Trăim într-o lume în care religia are multe de spus. Războaie stârnite de mentalități diferite, revoltări în masă la cuvintele unor oameni, crime sub motivul păcatului şi al curățirii, toate fac parte din religie. Bineînțeles religie înseamnă liniște sufletească, credinţă, speranţă şi frică. Dar toate acestea sunt valabile doar atâta timp cât eşti naiv dispus să le crezi, să le iei de bune.

Părinții au fost dintotdeauna credincioşi, la fel ca şi restul rudelor. Firesc ar fi fost să întru în aceiaşi oală, să las raţionalul deoparte şi să cred cu înverşunare în existenţa divină care îmi supraveghează acţiunile, le notează apoi mă pedepseşte/recompensează.

Religia a devenit atât de puternică datorită faptului că vinde speranţă şi împarte frică. O combinaţie perfectă. De ceva vreme mă chinuie gândul că relgia e o fabulaţie a omului, o încercare disperată de a da seminificaţie vieţii. Câteodată mă întreb dacă nu cumva nemulţumirea şi trufia omului au inventat religia. Nu putem accepta că suntem muritori, că după moarte nu se află decât nimic. Pur şi simplu nu mai exişti. E un gând înfricosător, cum să accepţi aşa ceva când religia îţi oferă imortalitate într-un loc magic, încărcat cu dorinţele oamenilor. De ce am fi noi aşa speciali?

Am participat la diferite dezbateri/discuţii pe teme religioase la organizaţia (religioasă) de studenţi “Alege Viaţa”. Toate sunt un tipar. Nu e nimic concret, palpabil. Singurul lucru care se apropie de o dovadă e, ironic, minuniile prezentate necredincioşilor. Lucrurile pe care nu le înţelegem ar trebuie definite minuniile şi nu semne ale unui zeu pe Pământ. Citește în continuare „Religie sau refugiu?”