Vă zic de acum că tot ce urmează e părerea mea 100% personală, nu cred că renunț la ea, deși îs curioasă de contra-argumente (bine fundamentate, nu că pozele astea rămân ca amintire de familie și bla bla) și nu vreau să se simtă nimeni jignit de ceea ce am să zic, chiar dacă mă exprim mai din topor, cum îmi stă în fire.
E vorba de ultimul trend în materie de fotografie de cuplu: logodna surprinsă pe ascuns. Nu celebrarea ei, ci chiar cererea în căsătorie. Ca să înțelegeți ce-i cu disclaimerul de mai sus, vă zic că mi se pare o mare prostie. Și vă explic de ce.
Din punctul meu de vedere, în viață trebuie să existe și momente intime. Fără martori, fără poze, încărcate de fericire și emoție pură și sinceră. Odată ce unul din cei doi, de obicei el, știe că e undeva cineva care urmărește toată scena, naturalețea s-a dus. Chiar dacă pentru ea e o surpriză, el știe că este fotografiat, că trebuie să arate bine și să facă impresie pentru a arăta mai departe și altora după ce momentul Z trece. Pentru că nimeni nu face fotografii pentru a le ține ascunse, nu-i așa?
Nu mă înțelegi greșit, iubesc fotografiile frumoase, de calitate. Dar aducerea unei terțe persoane în cele mai personale momente pentru a bate în cuie faptul că ele vor deveni publice rapid după ce se vor fi consumat, nu mi se pare o idee strălucită. Ne vindem. Vindem tot ceea ce contează din noi pentru a impresiona niște oameni care în 80% din cazuri ar uita de noi când am da rău. Chiar e necesar să expunem TOT? Chiar trebuie să vadă părinții, verișorii și vecinele așa un moment?
Următorul pas? Fotografia artistică a nașterii? Să zicem că sar calul cu ideea asta, dar nimic nu mă mai miră.
Nu neg că unele clipe sunt incredibile și trebuiesc avute în minte toată viața. Dar în același timp cred că tot ceea ce e important trebuie să aparțină actorilor principali, celor ce trăiesc momentul. Și sunt sigură că orice poză amărâtă cu un telefon sau cu un aparat vechi, cu fețele celor doi în prim plan și cu zâmbete largi, neclară, surprinzând fericire maximă și poate lacrimi de bucurie, făcută cu o mână care tremură, e de un milion de ori mai valoroasă.