Sunt un imposibil

Istoria asta şi repetitivitatea ei mă scârbesc.

În urmă cu două săptămâni, o profesoară pe care am lăudat-o şi faţă de activitatea căreia am manifestat entuziasm pe aici, se întoarce în preajma băncii mele şi mă atinge cu poşeta. Reacţia:

“Ce faci, îmi umbli în geantă? (de parcă dacă aş fi făcut-o aş fi fost suficient de dobitoc încât să recunosc)

Nu doamnă, mi-aţi atins umărul la întoarcere. Citește în continuare „Sunt un imposibil”

Concediu

După cum unii dintre voi ştiu, sau au observat, în ultimele zile n-am prea fost de văzut… motivul? Am fost într-o vacanţă în Tenerife. M-am cazat la Hotelul Spitalul Judeţean Galaţi într-o celulă…ăâă asta… cameră superbă. Nici nu vedeai urmele de sânge, puroi sau naiba mai ştie ce altele deşeuri biologice mai erau pe acolo, dacă erai orb. Eh, acu că v-am prins în linia de părţi bune… să adaug, şi iluminarea minunată a celulei pe care o împărţeam acolo cu alţi nefericiţi (am avut ocazia să mă bucur singur de astfel de minuni, da ce rost avea?), care era în mare parte opera unuia dintre colegi, şi a soarelui. Citește în continuare „Concediu”

Timpul, ploaia

Îmi place muzica cu care şi-a căpătat statutul Paula Seling, dar nu voi scrie despre melodiile interpretate sub numele în cauză, ci exact despre ce spune titlul.

Au trecut vreodată două zile ca două ore? În ciuda unor ceferiri consecutive serioase n-au trecut ca ultimele două… De ce? Facultăţi n-au fost, munci la fel de neprogramate şi stresante dar puţine, agitaţii prin familie nici atât. Atunci? Citește în continuare „Timpul, ploaia”

Film

Da ştiu… nu prea sunt genul cinefil, da am anumite gusturi şi în domeniu.

Aş scrie de un grătar la care au ieşit scântei din foi de viţă… Nu e vina mea că m-am simţit foarte masculinos când spărgeam lemne de am făcut aproape suficiente pentru un foc de tabără. Tot nu e vina mea că anumiţi oameni care “au sărutat o ţigancă” că au pus toate lemnele de era să lase gazda fără foişor. Nu Andrei, nu de tine zic! Citește în continuare „Film”

This is such a crock of shit

Asta a spus Al Pacino când intepreta pe colonelul orb cu limba ascuţită în momentul în care a văzut ce tâmpenii fac unii.

De ce spun eu asta?

Păi să vedem, mi-am propus pentru după amiaza şi seara de azi să revin la bătrânul GTA San Andreas şi să aduc ceva noutăţi. Prima a fost patchul Hot Coffee. Patch care de fapt nu e patch, e doar o deblocare a unor părţi ale jocului dezactivate de producători înainte de a-l scoate pe piaţă. Ce face? Păi, când te invită gagica la “o cafea”… nu rămâi cu un cadru al casei zguduit, ci intri la “o cafea” şi te implici în servitul ei. O picanterie mică, dar foarte distractivă. (Ok, poate nu e pe gustul cuiva care află ce faci în jocul ăla ) Citește în continuare „This is such a crock of shit”

Curse

După cum ştiţi, puţini sunt cei care se bucură de o cursă mai mult ca mine, însă astăzi m-am întrecut pe sine. Ziua supradimensionată, călduroasă, cu coadă la bancă am văzut ceva ce m-a minunat, cai putere, sunete de motoare fioroase, mulţimea animată, depăşiri senzaţionale… toate, legal! Citește în continuare „Curse”