Oamenii dau valoare locului

De mult timp tot intenționam să scriu pe tema asta. E legată de un incident în care am fost implicată și un altul în care a fost implicată o prietenă.

Eu am fost norocoasă și am fost tratată minunat, iar ea, groaznic. Întâi vă spun pățanie mea și ca să nu o lungim, revin mâine cu a doua poveste.

Să explic: prin 2006 (cred), eram prin mall după țoale (era perioada reducerilor) și încărcată cu enșpe mii de plase cu cârpe și accesorii intru la un magazin faimos de decorațiuni pe care nu îl voi numi. Timișorenii se vor prinde despre care e vorba pentru că e cel care era în locul unde e acum H&M. Magazin, deși foarte fain, era (și este) foarte îngrămădit.

Cu toate catrafusele pe care le căram eu, am înțeles ușor cum se simte un elefant într-un magazin de porțelanuri. Deși m-am străduit să am grijă, după ce am ales o cană, fix mă chinuiam să o bag în coș (da, am luat și așa ceva), coșul mi-a alunecat cu tot cu cana care s-a făcut bucăți. Cred că m-am făcut roșieverdealbastră, mai ales că toți clienții s-au întors spre mine. În câteva secunde a apărut un angajat care nu știa cum să-și mai ceară scuze că nu m-a ajutat, mi-a luat plasele și m-a întrebat dacă îmi doresc altă cană. Am spus că da, i-am spus că doar atât doresc și am mers împreună spre casă să-mi plătesc cana și daunele provocate 😀 .

E incredibil cât de fain am fost tratată (zic incredibil, dar așa e defapt normal) – nu mi s-a permis să plătesc cana spartă și din nou mi s-au cerut scuze MIE pentru ceea ce s-a întâmplat.