Tocmai am reușit să citesc Uibesc, cartea lui Iv cel Naiv. Îmi plăcea și până acum Iv, dar nu l-am urmărit așa atentă. De-acum o să o fac. Poate fac cumva să am și Versez, că prea mi-a plăcut Uibesc. Am citit cartea cap-coadă și nu știu dacă de acolo mi se trage sau nu dar am început să-mi pun întrebări.
Oare câte posibile suflete-pereche avem în lume?
Oare câți potențiali cei mai buni prieteni respiră pe alte continente fără șansa de a ne întâlni vreodată?
Oare ce procent se alătură probabilității de a ne fi născut într-un cu totul alt loc, într-un alt colț de lume?
Oare câți dintre noi realizăm că viața trece pe lângă noi și petrecem cu niște străini mai mult timp decât cu cei pe care îi iubim?
Oare câți dintre noi își permit să lase tot în urmă și să plece în căutarea unei (posibile) himere?
Oare câte potențiale povești există-n noi?
Și câte posibile alte destine?
Nu știu ce-i cu filosofia asta la mine. Poezia m-a făcut să visez și întreg conceptul cărții m-a împins să desenez semne de întrebare la nelămuriri la care nu știu dacă vreau vreodată să primesc răspuns.
Ignorance really is bliss.