Nu dați bir cu fugiții încă, pe cuvânt că nu m-am apucat de propagandă religioasă. ”Proxy baptism” este un termen de care m-am lovit zilele trecute citind un articol despre celebra Anne Frank. Pe yahoo era menționat că ea a primit acest ”proxy baptism” și comunitățile religioase din lume și-au arătat colții la auzul veștii.
Nu-s eu cea mai spiritualo-credincioaso-religioasă persoană, dar WTF?
”Proxy baptism” este un botez făcut celor morți, ca să se asigure că ei voi intra în împărăția lui Dumnezeu and so on and so forth. Chestia, că altfel nu-i pot zice, vine de la frații mormoni, care au avut geniala idee de a-i mai boteza și pe alții, dar au culminat cu Anne Frank (Doamne, iartă-i, că-i clar că n-au habar ce fac!). Cică oamenii fac chestia asta din 1840. Îi clar, la sfârșitul lumii, după ce morții botezați s-au sucit destul în morminte o să îi căpăcească.
Chiar dacă e doar o chestie simbolică absolut stupidă, cum să faci așa ceva? Cine le dă oamenilor ăstora dreptul de a lua decizii în numele celor care nu-s? Mi se pare incredibil.
Ca să nu mai zic de Anne Frank, așa-zisul ei botez a fost cireașa de pe tort! Așa o situație gen PLM și WTF mai rar văd! Avem un evreu mort, simbol al Holocaustului. EVREU! Ce facem cu el? Pac! Hai să-l botezăm!
Bine, acuma, citind un pic pe wikipedia despre o serie de inepții ale mormonilor am aflat și despre căsătoria de după moarte și despre ”levirate marriage” când fratele personei decedate trebuie să se însoare cu văduva.
Încep să mă bucur că-s ortodoxă! Și conform unui mare clasic în viață: ”I don’t want to live in on this planet anymore!”