Lipsurile care ne fac fericiți

Povestind ieri cu o prietenă de problemele de sănătate ale fratelui ei, mi-am dat seama că nu doar ceea ce avem ne face fericiți, ci și ceea ce nu avem.

Ca să vedeți că nu aberez, am să vă dau câteva exemple personale, curioasă la rândul meu, ce nu aveți sau de ce nu aveți parte, dar vă face extrem de fericiți:

– Eu sunt fericită că nu mai am amigdale! Am scăpat de ele și de toate belele pe care mi le aduceau în 1999 și am pus atunci punct unui deceniu în care, cu sau fără voia mea, am fost îndopată cu antibiotice. Deci… happy to be tonsils free! 🙂

– Câteodată, când mă trezesc dimineața și mă gândesc că plec la lucru, am un zâmbet mare și stupid pe față. Pentru că se putea mai rău: dacă trebuia să merg la orele de chimie???

– Îmi lipsește un job care să mă enerveze și să mă țină în tensiune, cum era cel din traduceri, dar cine-s eu să mă împotrivesc stării de bine pe care o am acum?

– Nu mai am abonament la RATT (regia de transport în comun din oraș) și comparativ, plătesc de mă usuc pe motorină, dar e biiiiiiiiiiiine!

– Nu mai am timp pentru a mă supăra pentru ceea ce oricum nu pot schimba. Așa că problemele mărunte se pot schimba cu soluții sau… memorie scurtă (pentru că trebuie să fiu realistă, alea mari sunt întotdeauna greu de acceptat).

Cam astea-s ale mele bucurii aduse de lipsuri, la prima strigare. Or avea fiecare câte un nu la început de propoziție, dar toate minunile astea mă fac să zâmbesc totuși.