Invinsul, uitat de invingatori…..

Daca ei nu ar fi atunci nu ar exista competitia, nu ar mai fi interesant si nu am mai trai emotiile acesteia. Aceste ganduri sunt un mic tribut invinsilor.

Cand simti ca esti asa aproape sa ai totul si totusi nu reusesti simti cum totul se prabuseste in jurul tau, totul se naruie si lumea de vis ce te inconjura se transforma intr-un cosmar. De ce? Si daca….DACA .Ce cuvant nedrept si crud, un cuvant ce tortureaza constiinta celor ce au fost atat de aproape de varf, de vis de VICTORIE si nu au reusit.

Nu numai in sport se intampla asta, ci peste tot in jurul nostru, ni se intampla noua, prietenilor nostrii, tuturor la un moment dat.

E dureros. Nu atat fizic, cat psihic. Ai fost doar la un pas, atat de aproape si totusi nu ai reusit. CE ti-a lipsit? De ce? De ce tie? Poti sa fii linistit cu tine insuti spunand ca ai facut tot ce ai putut si asta e, se mai intampla, nu ai avut sansa, ai fost nedreptatit? Nu! Orice ai face, orice ai zice in mintea ta stii cat de aprope ai fost, si nu te poti impaca cu tine pana cand nu iti iei revansa si reusesti victoria, sa reusesti sa implinesti ceea ce nu ai reusit ultima data: Sa invingi!!

Un minut, o secunda de neatentie, de lipsa de concentrare, un moment de inspiratie a adversarului, un ghinion, orice se poate intampla si nu doar cei puternici rezista si inving. Inving cei norocosi, cei care au speculat momentul, au fost in forma, au fost lucizi. Roata se poate rastuna intr-o secunda, iar cei ce sunt in competitie trebuie sa se concetreze asupra lucrurilor pe care le pot controla, micile detali care fac diferenta si care conteaza asa de mult (pozitia corpului, miscarea,controlul fortei cu care actionezi, tehnica corecta, viteza etc.).

Si cat de amar e gustul infrangerii, e mai profund si dureaza mai mult, vibreaza in tine mai mult si iti ramane in memorie pana reusesti sa depasesti momentul si sa-ti iei revansa indeplinind ceea ce ai pierdut prima data.

Invinsul e de multe ori uitat repede, ramane in memorie ca cel care a pierdut, cel care a concurat cu invingatorul. Meritele, parcursul de pana atunci, jocul lui, momentele bune raman in memoria lui si a fanilor sai. Mass-media il uita repede, aruncandu-se asupra celui victorios, il minimalizeaza, il critica accentuand regretele si amaraciunea celui vizat. Se cauta explicatii, cauze, ajungandu-se inevitabil la aceleasi intrebari: De ce?

Ce se intampla daca…..? Si iar se rasuceste cutitul in rana…. Si ambintia joaca un rol important in invingerea sentimentelor si posibila obtinere a revansei. Dar inevitabil revansa ta e asupra altui invins… Si ciclu continua.. Tot timpul invingatorii, publicul si media il vor uita pe invins. Dar intrebarea e: va uita el ca a fost invins si va reusi sa-si implineasca visul? Din pacate asta e regula jocului: cineva trebuie sa piarda, dar tocmai asta e rolul competiilor: sa stabileasca invingatorul (cel care si-a atins scopul, a simtit gustul victoriei si va dori sa-l simta din nou) si invinsul ( cel ce simte amaraciunea, si cel care va dori sa devina la randul lui un invingator).