Hotii de caciuli

Ăștia suntem noi. Noi, adică societatea noastră. Noi ne furăm singuri căciula, având grijă, totodată,  să strigăm tare de tot HOOOȚIIIII!!!

Nu te-ai întrebat niciodată, atunci când ai mers în altă țară mai civilizată, de ce e lumea mai calmă? De ce oamenii nu se agită pe stradă? De ce lucrurile merg mai bine?

Merg mai bine pentru că fiecare își vede de treaba lui, încercând s-o facă mai bine. Nu cel mai bine. Ci în limita posibilităților sale, cât mai bine.

Și asta e diferența fundamentală între noi și alții, nu atracțiile turistice, șosele mai late și autostrăzile din belșug. Astea sunt consecințe.

Ești cap de coloană, se face verde la semafor, dar tu ești cu privirea aiurea. Îți dai seama după o secundă, bagă în viteză, pleacă de pe loc, și uite-așa se duc 3 secunde. La următoarea coadă zici Bă ce trafic e în orașul ăsta.

Băgatul in față, săritul peste rând, mediocritatea, indiferent că vorbim director de instituție sau de un truditor într-un sector oarecare, astea sunt păcatele noastre.

Ai o firmă de construcții dar te ustură buzunarul să speli roțile alea când ies de pe șantier, și contribui liniștit la praful din oraș, ca să te plângi după aia că sunt murdare străzile din România.

Și exemplele pot continua. Desigur, eu sunt lupul moralist aici, dar cel puțin încerc în fiecare zi să fiu mai ok. Uneori îmi iese, alteori nu, dar nu mă dau bătut. Ceea ce vă doresc și vouă!