Fast-living

Am o problemă (încă una).
Mă gândesc uneori că mă plictisesc foarte repede de orice, chiar dacă e ceva ce-mi place. Abia-aştept să se termine. De exemplu, vreau să ajung foarte repede la o destinaţie oarecare, deşi îmi place să conduc. Vreau să se termine cât mai repede un film, deşi mi se pare interesant.

Vreau să plec de la o întâlnire cu diverse persoane (ca sa generalizez) deşi mă simt bine. Am sentimentul că mi-ar trebui un buton de „next” sau ”fast forward”. Mai mereu îmi doresc să trec la următoarea acţiune, deşi n-am ceva anume planificat. Nu-mi place să aştept pe cineva la o întâlnire, dacă am stabilit o oră. Nu-mi place să aştept mâncarea în restaurant. Nu-mi place să aştept autobuzul în staţie; prefer să plec pe jos.

Nu-mi place să stau cu maşina în trafic; prefer să fac de 3 ori distanţa, dar să MERG. Nu-mi place să circul în spatele unei maşini care merge încet. În concediu, abia aştept să mă întorc şi să fac whatever is next, deşi concediul e perfect. Mă duc la vreun concert şi mă gândesc la ce-o să fie după, etc. Exemplele pot continua.

În plus, nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să pot să ma aşez undeva şi să stau. Să nu fac nimic (somnul nu se pune). Tot timpul trebuie să fac ceva; dacă se poate, fac mai multe lucruri în acelaşi timp. Citesc pe net, mă joc, văd un film (mai rar), lucrez la un site, scriu un cd, repar o subtitrare, alerg, etc. Tot timpul trebuie să fac ceva, productiv sau nu (de obicei NU).