Fanaticul si violenta

Violenta in fotbal a devenit din anormalitate o normalitate, din pacate. Sa mergi la un derby sau chiar la un meci oarecare se poate transforma intr-o experienta neplacuta. Si inevitabil iti pui intrebarea: “Mai sunt in siguranta cand sunt inconjurat de fanatici/huligani?”. Oare mai are loc suporterul obisnuit in tribune?

Fanaticul are mania de a nega evidenta si ajunge pana la anihila ratiunea. El vine la stadion unde cu puterea data de a fi printre cei multi, il face ca din umilit sa umileasaca, din fricos, sa ajunga sa starneasca frica. Puterea aceasta pare sa nu mai aiba limite, eliberat pentru o zi, acesta are de razbunat multe. El nu vine la stadion pentru meci, ci pentru a se rafui cu “dusmanul”. Acesta din urma poate fi oricine nu-i impartaseste opinile, de la suporterii adversi la simpli spectatori.

Fanatici isi zic ultrasi, se definesc drept suporteri adevarati. Suporterul adevarat isi sustine echipa in mod civilizat, suporterul adevarat nu vine si distruge stadionul echipei pe care o iubeste, nu se bate cu jandarmi si cu suporterii echipei adverse, nu invadeaza terenu si lista poate continua. Stadioanele au devenit scene de razboi, iar infrangerea poate declansa adevarate revolutii.

Suntem pentru ca invingem. Daca pierdem nu mai suntem. Este oare normal? Unde sunt valorile care ar trebui invatate si promovate de sport? Insa in fotbalul nostru unde conducatori sunt exemple negative, limbajul vulgar fiind promovat, nu ne putem asteptea la o civilizare a stadioanelor prea curand. Am vazut totusi pasi, insa fortati de protocoale Ligii si de amentinarea repercursiunilor am vazut comportare exempalra a tuturor celor implicati. Dar pe cand si in fotbalul intern?

P.S. Nu vreau sa se inteleaga ca ultrasi sunt huligani. Nicidecum. Intre ultrasi si vestitii hooligans nu exita legatura. Insa acei fanatici se considera ultrasi, si sub aceasta masca promoveaza violenta.