Recent, ca la școală aliniați am mers cu clasa colegii la medicina muncii, ca să dovedim că suntem apți. 🙂 Și dacă tot eram pe-acolo, am ridicat două degete sus cei care-am vrut analize mai detaliate pe banii firmei. Printre care și eu, că fix analize de sânge planificam, pentru că a mea fostă doctoriță de familie m-a sărit de la toate analizele din lume când a fost cazul, chiar de erau urgente (de Helicobacter Senior) sau pe banii mei.
Așa că acum, ca orice om care vrea să afle mai multe despre sănătatea lui, m-am luat și eu la puricat. Am stat cuminte să mi se ia sânge si după ce totul s-a terminat, am așteptat să se afișeze rezultatele pe net. Cam la fel ca la bac. Evident, în ziua cu rezultatele, eu mi-am uitat foaia cu parola acasă, dar am zis că nu oi leșina eu de curiozitate, că dacă mă țin pe picioare n-o fi nimic grav.
Și seara ajung acasă și mi-amintesc de analize. Intru în sistem, introduc parola și intru. Surprise-surprise! Toate bune și frumoase și una din valori mai mare decât normalul. De PATRU ori.
Și dă-i și sapă. Și sapă. Și sapă. Google, prietenul meu, m-a luminat în cele din urmă. Aveam o boală gravă. Ceva legat de îngroșarea sângelui. Posibil mortală de la un atac de cord subit sau alte chestii simpatice. Dar pentru liniștea mea am aflat că o dată pe lună mi se poate scoate cam un litru de sânge, pentru a se fluidiza ceea ce rămâne. Floare la ureche!
Evident, m-am programat și la doctorița mea de familie, că trebuia să afle femeia că-s pe moarte și era bine să o afle direct de la mine. Și merg cu o moacă de câine spășit, îi întind foaia cu analize (am tras-o la imprimantă sentința, ce credeați?) și aștept confirmarea. Și ea îmi spune zâmbitoare: Ești foarte, foarte alergică. Deci, de ce te-ai panicat?
Deci să vă tot interpretați analizele singuri. NU!