Românii nu ştiu să aprecieze valoarea banilor, asta mi-e clar. La cumpărături, fie mă trezesc că vor să mi-i ia cu forţa, fie că nu vor să mi-i ia deloc. Să vă povestesc două faze, ambele întâmplate în mai puţin de o săptămână.
Faza 1 – Vrei, nu vrei, plăteşti!
Merg să-mi iau bilete de tramvai, 4 la 2 lei bucata. Dau o bancnotă de 10 lei, aştept biletele şi banii. Tanti îmi întinde 4 bilete şi o moacă acră. Mă uit la ele, bilete de express, la 2,5 lei bucata.
– Bilete de tramvai vreau, vă rog.
– Dar îs bune şi astea.
– Dar eu vreau bilete de tramvai.
– Dar poţi să le faci şi în tramvai.
– Nu. Vreau bilete de tramvai cu 2 lei bucata. Aveţi sau nu?
– Nu.
– Bun, atunci daţi-mi banii înapoi, că nu arunc 2 lei aiurea că nu aveţi ce-mi trebuie mie.
S-a ofticat. Numai bine, ştiu să nu mai calc pe la ea, că-i nesimţită şi-şi permite cam multe pe banii mei. Nu e vorba de sumă, ci de principiu. Urât obicei.
Faza 2 – Dacă vrei să plăteşti, mai şi munceşti.
Mi se strică încărcătorul de la laptop, relativ proaspăt ieşit din garanţie. Dau pe Facebook, dau pe Twitter, n-are nimeni să-mi vândă unul. Îmi zice o prietenă să merg în Flavia, că găsesc acolo (Flavia e piaţa noastră de… de toate, de la parfumuri furate de dincolo până la chiloţi purtaţi). Mă duc în Flavia, găsesc 4 oameni cu încărcătoare de la laptop. Din 4, unul nu avea ce-mi trebuia mie iar cu ceilalţi am avut următorul dialog, mai mult sau mai puţin identic.
– Încărcător pentru laptop HP Compaq nx6310 aveţi?
– Nu ştiu.
– …?
– Caută!!!
– Poftim?
– Caută că eu nu ştiu la ce-s bune astea.
– Eu să plătesc şi să şi caut în grămadă? Păi şi dacă nu mă pricep, nu pot să cumpăr.
– Păi caută că-s multe, de unde să ştiu eu?
– Nu mă pricep. Eu am vrut să vă dau banii, dar dacă nu ştiţi să vă vindeţi marfa…
Una a şi stricat după mine că-s o putoare albă or something că nu vreau să caut. Vă las să-i ghiciţi etnia din moment ce a ţinut să specifice culoarea pielii mele. 😀
Acuma-s conştientă şi eu că într-o piaţă de vechituri nu-s toţi profesori, dar nici nu ştiu cum să facă să-şi vândă marfa. Puteau să ceară să vadă încărcătorul meu cum arată, să mă ajute să caut, etc. Dar nu… era mai uşor de stat cu mâinile-n sân.