”Cele zece mii de dorințe ale împăratului” de Jose Freches

Înainte să citesc cartea, mă așteptam la multă istorie și o grămadă de informații relativ greoaie despre cultura chineză. Le-am primit, doar că grămada de informații se referă mai degrabă la cultura de… alcov! Cum nu știam ce exact e ”clopoțelul birman” și cu bună intenție am evitat să mă documentez, mi-am zis că o să aflu citind. A fost o experiență, să o numesc așa… incitantă! 🙂

”Cele zece mii de dorințe ale împăratului” e o carte încărcată de erotism! O să citiți despre sex în doi sau… sex în grup, mai precis în 7. Și în alte combinații, dar nu vreau să vă vând toate ponturile chiar 🙂 ).

Jose Freches mi-a demonstrat prin cartea asta că societatea chineză de secol XVII nu era foarte diferită de cea de acum, doar că mijloacele de propagare ale informației erau total diferite. Ca să nu mai zic de faptul că împăratul avea niște angajați, numiți ”Pensule Roșii” care însemnau fiecare partidă fierbinte a sa în cele mai mici detalii, înregistrând totul, de la tehnici până la sunetele scoase de parteneri în timpul acțiunii.

Dacă sunteți mai pudici, nu vă îngrijorați, cartea nu e vulgară. Nu veți vedea niciun cuvânt urât, ci doar metafore care vă vor pune pe gânduri (cred eu).

Nu e ca și cum n-aș fi știut că oamenii făceau sex și atunci, dar m-a impresionat să văd cum era tratat subiectul și cât de important era pentru societatea chineză.

Dacă vreți literatură erotică scrisă de un contemporan, citiți deci ”Cele zece mii de dorințe ale împăratului”, tare am impresia că o să vă încânte.