Ce înseamnă de fapt familia?

De o grămadă de ori mi-am pus întrebarea asta. Tocmai pentru că nu ne alegem familia, de aici și curiozitatea mea.

Auzisem odată, când eram mai mică, că niciodată nu trebuie să îți fie rușine cu rudele tale, ci să te mândrești cu ele. Atunci nu am înțeles. Acuma, nici atâta!

Dacă la o anumită vârstă am înghițit teoria pe nemestecate, acum lucrurile nu mai stau la fel. Nu înțeleg de ce s-ar mândri cineva cu oamenii care fură sau cu cei care ucid, în fond și la urma urmei și ei sunt rudele cuiva, nu-i așa?

Eu mă pot mândri cu familia care chiar îmi este familie, cu cei care mă sună să vadă dacă mi-e bine și cei pe care îi sun să văd ce mai fac. Cei la care mă gândesc și cei la care le fac bucurii. Familia mea înseamnă pentru mine altceva decât o legătură de sânge sau un nume comun. Înseamnă afecțiunea aceea pe care o primesc când am nevoie și cea pe care o ofer fără constrângere.

Pentru că pentru mine, în general, familie egal cei care mă iubesc și cei pe care îi iubesc, îs curioasă ce înseamnă și pentru voi.