După ce v-am povestit cum mă hrănesc de dimneața de o vreme încoace am primit o grămadă de încurajări scrise sau verbale de la mulți oameni, chiar și de la unii de care nu știam că ar fi cititori de bloguri. Și tot ei, cei care au reacționat la postare, m-au îndemnat să revin cu mai multe detalii.
Așa că am considerat că-i cazul să scriu iar despre smoothie-uri. Dar ca să ne lămurim din start, nu mă voi referi deloc la milkshake-uri sau alte chestii în afară de combinațiile fructe + apă. Multă lume a sugerat să încerc și smoothie-uri verzi gen combinații de spanac, pătrunjel, salată și verdețuri. Nu pot să-mi beau salatele, pur și simplu nu merge la mine. I am a fruit person. 🙂
Ca să fim bine înțeleși, orice smoothie făcut de mine e extrem de simplu: fructe bucăți și apă plată cât să le acopere. Blenduite bine. Nimic nu se pierde, totul se transformă (atât mai știu și eu de la orele de chimie).
Cum e după mai bine de o lună jumate cu smoothie-uri pe post de mic dejun?
Foarte bine. Mă simt excelent. Nu mai beau sucuri de alt fel că nu le mai înțeleg, astea proaspete sunt mi-nu-na-te! Nu mor de foame până pe la 12-12:30 când iau prânzul, să știți. Adevărat, îmi iese și o cantitate considerabilă de smoothie zilnic, minim un pahar de 300 de ml, dar de obicei cam unul și încă jumate. Și beau tot, nu mă prostesc.
Am slăbit?
Ceva, ceva am slăbit eu, dar n-aș da vine pe sucurile astea, sincer. Fac un pic de tot de mișcare, mănânc rezonabil, la orele de masă tradiționale (nu aiurea), nu sar calul cu caloriile și cu mâncatul de prostii, în schimb beau multe lichide – apă plată și ceai (fără zahăr). Seara evit să mănânc greutăți pe motiv că le pot mânca și a doua zi. Dacă vă interesează cifre, două kilograme, dar nu mă cântărisem de prin februarie, așa că nu-i relevant.
Ce combinații sunt bune?
Pe scurt: cele cu banane și cele cu piersici. Ambele sunt cremoase și dau o textură faină la smoothie-uri. Împreună-s delicioase. Eu le-am mai combinat și cu mere, pepene, pere, portocale, mandarine, căpșuni, kiwi, goji, fructe de pădure și avocado (poate și altele, dar astea mi le amintesc acum).
În caz că vă întrebați de unde pepene bun – de la Lidl. E unul galben, cu aspect comercial, soiul Honeydew, mult mai bun decât aș fi crezut vreodată. Foarte gustos.
Căpșuni (că și astea ridică probleme în afara sezonului) tot de acolo. Nu de plastic, dar nici de aruncat. Bunicele chiar în smoothie-uri.
Fructe de pădure faine am găsit la Auchan, combinate gata și congelate. Și astea mai bune decât mă așteptam eu.
Ce combinații nu sunt bune?
Pară + căpșuni + goji. :))
O țin minte că nu mi-a plăcut de nici o culoare, nici de mai multe culori. Groaznic! De foame și de rușinea dezastrului l-am băut.
De goji să nu mă întrebați detalii că nu știu, le-am pus doar în smoothie-uri, am pus puține și mi se pare că miros ca naiba. Dar cică-s bombă de sănătate. Se poate.
Avocado iar nu e o alegere fericită. Nu-i ca la mama lui acasă, e tare și destul de nasol. Nu mai iau să mai pun.
Aș fi vrut ananas, dar încă n-am găsit niciunul copt în Timișoara de când m-a prins febra fructelor. Ar trebui să li se rupă frunzele ușor ca să fie buni, până acum toți ananașii găsiți se legănau fericiți de frunze fără să-și ia zborul de pe ele.
Atenție, orice combinații faceți trebuie să scoateți părțile neplăcute de la fructe: chestiile alea albe de la citrice, partea albă și tare de la kiwi etc.
Cam asta mi-a venit în minte acum, dacă aveți întrebări, feel free to ask, subiectul îmi face plăcere.
P.S. Și dacă tot e cald și frumos și fructele-s bune, încercați și salate de fructe! 😉