Înghețata de la Valison

Ce amintiri dragi aveți din copilărie? Ce gusturi vă aduc aminte de primii ani de viață? Ce parfum vă trimite înapoi în timp pe vremea când nu existau griji?

Ieri dimineață, mergând spre job mi-am amintit brusc de o parte importantă a copilăriei mele – înghețata de la Valison. Cine își mai aduce aminte frigiderele alea mari unde existau vreo 10 feluri de înghețau și se vindeau cu un leu cupa? Încă mă ridicam pe vârfuri ca să văd ce feluri de înghețată sunt atunci când cerșeam de la ai mei un leu promițând să o mănânc încet. Stăteam și mai că nu băleam în fața vitrinei uitându-mă la cutiile colorate, cu impresia că există un ocean de posibile alegeri. De citit, nu știam să citesc. Așa că mă bazam pe instinctul meu. Care în 99% din cazuri lua aceiași decizie – înghețata de căpșuni. Înghețata aia de căpșuni cred că a fost cea mai divină din viața mea. Nu i-am mai regăsit gustul.

Când Valison, adică Vali & Son 😉 s-a închis, ai mei s-au reorientat. Mă duceau la o cofetărie din zonă unde mergeam toți 3, aproape de fosta mea grădiniță. Când și aia s-a închis (cred că port ghinion 🙂 ))) a apărut la vreo stație distanță de noi, tot în zonă, înghețată tot la cornet dar de la aparat. Erau două feluri, ciocolată cu vanilie și ceva combinație de fructe. Eu săream pe aia cu fructe întotdeauna, ai mei preferau ciocolată și vanilie, alegere care mie mi se părea deosebit de… adultă!

Anii au trecut. Înghețata de la Valison nu am mai găsit-o niciunde. Ani întregi am devorat înghețată cu nemiluita. Acum? Nu-mi trezește nici cel mai mic sentiment. De vreo 3 ani mănând numai dacă-s nevoită…

Dar înghețata aia de la Valison aș degusta-o iar chiar și-acum!