Mi-am propus să nu mai citesc cărți care nu-mi plac, dar asta avea atâtea review-uri bune și auzisem atâtea chestii pozitive despre Chuck Palahniuk că am zis că sigur e ceva și la un moment dat o să mă dea pe spate. Wrong!
Începea promițător și primele zeci de pagini aproape că m-au prins, dar partea de mijloc m-a făcut să mă întreb ce dumnezeu se întâmplă și finalul mi s-a părut total lipsit de sens.
E vorba de un cântec de leagăn care, odată rostit provoacă moarte bruscă a sugarului. Când Carl Streator investighează ce se întâmplă cu multitudinea de bebeluși care mor aparent brusc, află misterul acestui blestem. Evident, nu se poate abține, la propriu, și se folosește de el, omorând și el o grămadă de oameni.
Totuși, pentru a evita decimarea definitivă a populației, pleacă alături de Helen Hoover Boyle – o afaceristă ciudată, și încă două personaje (nu le pot numi altfel) într-o călătorie pentru a distruge toate cărțile în care e scris acest cântec de leagăn.
Ideea e interesantă și merită dezbătută, dar mi s-a părut așa prost scrisă și/sau tradusă cartea, încât m-a frustrat la maxim citirea ei. MIE nu mi-a plăcut deloc, deși am am rămas cu niște idei interesante. Nu mi-a făcut plăcere citirea cărții (și consider asta o chestie importantă) și nu am de gând să mai citesc ceva de Chuck Palahniuk în viitorul apropiat.