Din nou ii simt mireasma dimineata in timp ce sorb lenes ultima picatura de cafea. Imi place sa vad cum se crapa de ziua, linistea dinaintea zilei. Sunt momente pentru care as da orice sa te tin de mana, sunt momente in care as renunta la dulcea singuratate doar pentru clipele in care sa te privesc cum dormi.
Te-am dat de pamant de atatea ori, te-am aruncat uitarii, logica mea te vroia departe, gura mea te spurca in toiul noptii, dar tot la tine m-am intors in pofida ratiunii care te-a tinut atata timp departe. Am jurat de atatea ori ca nu te mai vreau, tot de atatea ori te-a urat mai mult decat credeam ca pot ura pe cineva.
Te-am strans in brate, te-am strans intre buze, te-am pierdut printre asternuturi, te-am chemat peste mari si tari timp de 3 luni jumatate, m-ai chemat timp de 3 luni si jumatate, am avut parte de o istorie mica scrisa impreuna si de parfum de distanta.
Yup, the feeling is back.