După ce Uzzi, de la B.U.G., a făcut un featuring cu Smiley, a venit rândul lui Cheloo, de la Paraziţii, să facă acelaşi lucru. E trist.

Hai să spun care e treaba cu Smiley. În primul rând, nu pot să suport gaşca asta, a lui Moga, iar Smiley face parte din ea. Nu pot să o suport din punct de vedere muzical. Sunt nişte băieţi care scot muzică pe bandă rulantă. Dar nu orice fel de muzică, ci “de-aia, de se cere”. Adică muzică plină de clişee, sound cât mai accesibil pentru oricine şi versuri de la foarte slabe în jos. I-aş putea spune “muzică de Mall”, pentru că asta se aude în Mall.

Dacă i-aş spune muzică pentru proşti, probabil că s-ar supăra mulţi, deci nu îi spun aşa. Muzica asta e ca postul OTV, pentru că şi OTV-ul face tot televiziune “de-aia, de se cere”. Asta e trist pentru artiştii români, care fac muzică “sinceră”, din plăcere. De exemplu, dacă artistul X vrea să lanseze o piesă sau un album, va fi refuzat din start de oricare casă de discuri, fie pentru că versurile nu sunt simple şi despre iubire, părăsire, înşelat, maşini, fie are distors de chitară, fie soundul nu e comercial.

Unde voiam să ajung? Gaşca lui Moga asta face: muzică pentru bani. Ori muzica pentru bani e proastă, cum şi OTV-ul e un post de televiziune pentru bani, deci e prost. Prima dată nu înţelesesem de ce Uzzi a ales să colaboreze cu Smiley la o melodie de toată jena, la care am râs în hohote, de fiecare dată când am auzit-o pe la radio sau prin magazine. Faza cu “da’ chiar pe patul tău şi pe muzica ta” e mortală. Bate toate comediile bune.

Acum a venit rândul lui Cheloo să se înjosească, zic eu. Nu contest calităţile lui Smiley în materie de muzică, nu spun că ar fi un artist slab, doar că muzica pe care o face PENTRU BANI e de toată jena. Şi nu m-aş fi gândit la Cheloo că ar putea să cânte prin “melodii de Mall”, dar na, e alegerea lui. Păcat.

Plec departe, plec pe Marte…

©2012 snapto.eu. All Rights Reserved.

Citeşte şi:

1. Cheloo – Cel care urăşte (2011)

Cişmigiul e locul care, până în ziua de azi, a găzduit numeroase generaţii. De la hipioţi şi metalişti, până la emoişti şi hipsteri. Doar el ştie adevărata poveste a generaţiilor, care se tot schimbă.

E chiar haios să mergi în Cişmigiu, să te aşezi pe o bancă şi să admiri toate soiurile de oameni. Câteodată mai auzi şi discuţiile lor şi asta devine interesant. Cred că fiecare stil are farmecul lui. Nu sunt împortriva niciunui curent, fie că e emo, fie că e hippie, fie că e reggae fie că e orice altceva.

Totuşi, noul stil, sau modă, nu ştiu exact ce e – ala cu pălărioare hipsteristice – mă intrigă. Nu pot să înţeleg de ce te-ai lua după Moga, care s-a luat după Timberlake şi să-ţi tragi pălărie pe cutia craniană. Nu pot să înţeleg, de ce te-ai crede deasupra tuturor, doar pentru că porţi un căcat pe cap. Eventual să-ţi acopere prostia.

Ieri eram în cişmigiu, pe bancă, mă uitam la o duduie, care râdea ca proasta la pulă, probabil să iasă în evidenţă. Prin ce poţi să ieşi în evidenţă când, bine nu arăţi iar singurul neuron o ia la labă, în speranţa că se va înmulţi? Prin râs stupid şi răcnit din adâncul ambilor plămâni. Dar nu despre hidoase neamuzante voiam să vorbesc…

Atenţia mi-a fost distrasă de la duduia neamuzantă, pentru că, în retină, m-a pocnit un gog cu pălărie. Mergea ţanţos cu prietena, privind superior. Mai că l-aş fi scuipat în ochi să văd dacă se şterge sau merge mai departe, pentru că e prea atent la atitudinea lui de căcat. N-a trecut mult timp şi alt gog cu pălărie mi-a distras atenţia. Ăsta era pe bicicletă. Rahat, hipster pe bicicletă… Ăsta n-a luat bine lecţii de la Moga şi Smiley. Adică cel mult mergi pe jos, dar nu pe bicicletă. Bicicleta îţi şterge aerul semi-elegant şi-ai terminat cu hipstereala.

Am mai numărat încă şapte gogi şi am ieşit. Mă simţeam în plus.

UPDATE: Băi, sunt un idiot… Cică aşa e cool acum, să ai bicicletă. Da’ nu orice… Trebuie neaaparat de-aia aşa… să pară mai demodată. Un fel de biciclete de-alea ruseşti. Şi dacă are şi portbagaj, eşti ZEU!

©2012 snapto.eu. All Rights Reserved.

Nu exista articole asemanatoare.