În primul rând n-ai ce să vezi la fotbalul românesc. Spectacolul fotbalistic lipseşte, pentru că românii sunt învăţaţi să stea cu curul în poartă şi să încerce rar câte un contraatac. Jucătorii, în cea mai mare parte, sunt manelişti figuranţi, conducători de X5-uri şi futezători de piţipoance dorobanţiere. Ori un jucator trebuie să fie cât de cât disciplinat ca să facă performanţă.
Despre suporteri nu vreau să vorbesc, pentru că oricât de mult mi-ar plăcea să înjur, mă voi plictisi de atâtea înjurături. Dacă te uiţi la un meci din Anglia, din Premier League, apoi te uiţi la un meci din România, din Liga I, vei vrea să arunci televizorul pe geam. În Anglia, omul vine la meci cu familia, are berea lângă el, pe care şi-o savurează fără să deranjeze pe cineva, aplaudă la fazele importante şi nu mănâncă seminţe aruncând cojile pe vecinul din faţă.
Galeria aprinde torţe pe care nu le aruncă în teren, pentru că are bun simţ. Cântă în cor şi îşi încurajează echipa, fără a da muie adversarului de-o viaţă, deşi echipa favorită nu are meci cu el. Gardurile de protecţie, de pe marginea terenului, nu există, pentru că nu este nevoie de aşa ceva. Spectatorii vor sta la locurile lor şi nu vor pătrunde în teren, cum ar face idioţii din România.
Când o să fie aşa şi în România, măcar pe jumătate, mă voi uita la un meci din Liga I, chiar dacă voi avea de făcut altceva mai important. Până atunci o să mă uit la meciuri din România doar dacă mă voi plictisi atât de tare încât m-aş uita şi la Vacanţa Mare. Am văzut aseară puţin din Steaua – Ceahlăul (că n-am suportat până la sfârşit) şi astă seară Dinamo – Craiova şi m-am scărbit de atâta ţigănie, prostie şi hoţie. Jucători slabi, antrenori slabi, patroni ipocriţi, imbecili, suporteri retardaţi mintal şi pseudo-ultraşi căcăcioşi.
Până una-alta, fotbalul românesc e mort. Ne mai auzim la înviere!
Tags: anglia, Fotbal, premier league, Romania
Mai poftiţi încă un cover, de data asta după Holograf. Şi, dacă avem noroc, poate ajungem şi noi prin Ministerul de Finanţe. :))
Originala aici> http://www.youtube.com/watch?v=O1yFwtL22PU
41, muie 41!
Stă să înceapă campionatu’ şi mă încălzesc pentru stadion. Aşa că, până o s-o bag p-aia cu “Dinamo, muie Dinamo!”, exersez pe “41, muie 41!”. Am timp destul, mai ales că e ger încă şi cu mersul pe stadion, mai greu. Mai bine beau ceaiuri scumpe şi de căcat, pe Lipscani.
De ce tocmai “muie 41″? Păi, mai ţine cineva minte cânde erau gerurile alea de minus multe grade? În tramvaiul 41 nu mergea căldura. Adică nu era nici o diferenţă între afară şi în tramvai. Să stai jos nu puteai, pentru că erai în pericol să faci boala numită “cur degerat”. Cam în fiecare zi le înşiram neamurile ălora vinovaţi.
Astăzi, pentru că a fost o zi caldă, a mers căldura la maxim în tramvai. Aproape că transpirasem şi eu nu prea transpir, că na, nu prea am din ce. Probabil au folosit logica: “bă, la minus multe grade n-am dat căldură, acum dacă s-a schimbat vremea, nu putem să facem acelaşi lucru, deci, hai să facem opusul!”.
Uitaţi ce spune RATB: “Calitatea transportului se găseşte în preţul abonamentului”. Muie şi RATB, să nu se supere că nu-i bagă nimeni în seamă. Păi, pentru ce plătesc abonament?
PS: Hai, muie şi Ceahlăul, că are meci cu Steaua! Dacă mai vrea cineva, să ridice două degete!
Hai, că am mai făcut un cover. De data asta după Compact. Am cam tras cu ochiu’ la versuri, că nu le ştiu. Poftiţi:
Marian Buraga (chitară electrică, backing vocals)
Daniel Gheorghe (chitară acustică, voce)
Filmat cu soare în ochi, alb-negru din greşeală, după nesomn mult. Da’ se iartă.
Tags: compact, cover, Pick, te voi iubi mereu
Nu pot să înţeleg cum de există atâţia retardaţi, care consideră că ce a facut domnul poliţist, din clipul următor, nu este corect. Şi am citit câteva comentarii cum că domnul poliţist nu trebuia să o lovească, că nu este bine ce a facut, că nu este frumos…
Bravo, dom’le! Aşa da! Cred că e prima dată când laud un poliţist. DA! A executat scurt o palmă peste mufa profesoarei care pozează în victimă. Palma e orgasmică. Sunetul, părul zburat peste faţă, plânsul, tot. BRAVOOOOO!!! Ca la carte!
Na, de vă masturbaţi, că scene de-astea orgasmice vedem mai rar:
Tags: politisti, profesoara
The Blind Side (2009)
Regia:An Education (2009)
Regia:
Lone Scherfig
A Serious Man (2009)
Regia:District 9 (2009)
Regia:Tags: A Serious Man, an education, District 9, Filme, oscar, The Blind Side
Concertul
Am ajuns pe la 19:45, iar Club A era plin. Un lucru foarte enervant în Club A e că aerisirea este foarte proastă. Fumul de ţigară, împreună cu cele aproximativ 200 de persoane, m-au făcut să mă simt ca-n tramvaiul 41, dar m-am obişnuit. De ţinut cont că în aceeaşi seară mai erau multe alte concerte, în alte cluburi din apropiere. Cu toate astea Club A a fost plin.
Pe la 20:15, Marius Matache a deschis concertul ţapinarilor, cu 3 piese: Zmeul, Dali şi Colind pentru prieteni. A urmat Anti Valentine’s-ul Ţapinarii, cu piesele binecunoscute + piesa nouă “Dulce inconştienţă”. Publicul a cântat cu ei toate piesele. Ba chiar, la unele piese, a cântat aproape integral şi fără ei. Miron Manega a recitat ceva, din care nu am înţeles nimic, pentru că se vorbea pe langâ mine ca în piaţa Rahova. Atmosferă foarte frumoasă, ca de obicei, cu “sit down comedy” marca Ţapinarii. Un minus că n-au cântat “Pescăruş“. :D
Albumul
Best off reorchestrat + 2 piese noi, după cum urmează:
1). Utopia - Mai ritmată decât varianta veche, mai matură, mai clară, mai frumoasă.
2). Duet - Refrenul nu-mi plăcea cum sună în varianta veche, acum e perfect. Şi, în general, aş spune aceleaşi lucruri ca şi la “Utopia”.
3). Discuţie cu Dumnezeu – O piesă care nu e printre preferatele mele.
4). Sunt fericit – Piesa binecunoscută, cu piticul, care dansează. Piesă în care intervine excepţional şi Daniel Iancu, cu acordeonul.
5). Un ungur mic – Despre unguri şi despre Transilvania, nelipsită din concerte şi primită bine de public, de fiecare dată. Cu un mesaj puternic şi adevărat.
6). Doi bani – Mai rapidă decât vechea variantă, mai ritmată, mai frumoasă.
7). Eşti frumoasă – Mai serioasă, mai “de radio” parcă. După o primă ascultare mi s-a părut cam sec pasajul unde intră Covei cu “declaraţie de dragoste, fac acum pentru tine, chiar dacă m-ai surprins cu pantalonii-n vine…”
8). Şuturi – Salutări doamnei Mona Muscă! Ştiu că îi iubiţi pe ţapinari.
9). Pentru voi – Minunat sună cu Ovidiu Mihăilescu. Poate că, dintre toate piesele reorchestrate, “Pentru voi” îmi place cel mai mult.
10). Dulce inconştienţă – Una dintre cele două piese noi, compusă de Cosmin Covei. Deocamdată nu mă regăsesc în ea, dar îmi place.
11). Du-te naibii – Parcă mai supărată. Piesă cu care încep concertele de obicei.
12). Speranţa
13). Unde eşti – O piesă care în concerte ţine mult, Covei povestind despre fata care era foarte, foarte, foarte, foarte grasă, adică supraponderală. Reorchestrată frumos.
14). Protest
15). Sfârşit şi început de lume – piesă cântată împreună cu Marius Matache, cel care a deschis şi Anti Valentinul din Club A.
16). Embargo pe creier – Cu Florin Chilian. Îmi place mult Florin Chilian şi îl ascult cu plăcere, dar la colaborări nu prea îmi sună bine. Mai ştiu o colaborare a lui, cu formaţia Iris, pe albumul “Cei ce vor fi”, care nu mi-a plăcut.
17). Şi zeii – Da, am făcut şi un cover după piesa asta.
18). Pescăruş – Din nou cu Daniel Iancu, de data aceasta la voce. Una dintre preferatele mele.
19). Dumnezeu trist – Cu Mihnea Blidariu, de la Luna Amară, la trompetă.
20). Idei preconcepute
21). Cugetare – Cu Ioana Tănase backing vocals.
22). Aştept primul vânt
23). Cum ar fi fost
24). 2010 – Cea de-a doua melodie nouă, compusă de Adrian Tănase. Ca o recapitulare a carierei lor. Cu un minus pentru “chitări” în loc de “chitare” :D
Am încercat să scriu câte ceva la fiecare piesă, dar e cam greu, pentru că sunt vechile piese pe care le ştie toată lumea, reorchestrate. La unele n-am scris ca să nu mă repet. În mare e un album mai matur, mai ritmat, mai clar, mai frumos, cu invitaţi care mie îmi plac mult.
Tags: album, Club A, concert, folk alternativ, Marius Matache, Miron Manega, Tapinarii
Oare există aşa ceva, că mie îmi sună ca din puţ?
Iar am rămas în urmă cu moda cocalaricească. Hipermarketul CORA mi-a deschis ochii şi mi-a dat o porţie din lecţia “ce mai e la modă”. Eu urăsc hipermarketurile şi nu prea calc în ele decât dacă trebuie neaapărat. Şi ieri trebuia neaapărat.
Aglomerat în draci, hipermarketul m-a întâmpinat cu o lipsă de coşuri mergătoare (adică din-alea mai micuţe pe rotile). La ce lene am când sunt în locuri din-astea, numai să car coşuri de mână nu am chef. Şi mergând eu aşa, ţanţoş, împingând căcatul zdrăngănitor, pe rotile, începe prezentarea de modă în varianta “cuplu”. Adică un el şi o ea care mergeau ţinându-se de mână, zburdând printre rafturi:
EL: Adidaşi Nike (roşii), pantaloni de trening Adidas (albaştri, strânşi pe el) + palton elegant. Mândru posesor de freză cu chică şi breton ridicat, gen Ronaldo în ‘90 şi ceva – semn că moda veche a frezelor a revenit.
EA: Adidaşi Adidas (albi), pantaloni de trening Adidas (albaştri) + geacă neelegantă. Mândră posesoare de cercei cât toartele de la găleata bunică-mii.
Da! Un cuplu reuşit! Aşa da!
PS: Gogu’ de la casă, mi-a dat o sacoşă “CORA” în care să pun ce-am cumpărat. Punga era roz, cu o floare în mijloc, ia ghiciţi ce culoare… aţi ghicit, tot roz, dar mai închis, parcă. Cum căcat să mergi pe stradă, cu o mare sacoşă roz? Oare lumea se gândea că-s prieten cu Naomi? Muie CORA!
Tags: adidasi, cora, hipermarket, moda
De tei sau fruncte de pădure?
N-am cumpărat niciodată o cutie cu pliculeţe de ceai. Mama face asta de fiecare dată. Oricum, mă gândesc că nu depăşeşte 10 lei. Şi am văzut că sunt cel puţin 20 de pliculeţe.
Dacă aş face un calcul, extrem de pesimist, la 20 de pliculeţe de ceai şi 10 lei de plată, deşi cred că e mai ieftin, cam cât ar costa un ceai? Acest calcul m-a ajutat să înţeleg că e de rahat să-mi comand un ceai în oraş.
Zilele trecute, la o “prăvălie” de pe Lipscani. De obicei beau bere, dar eram atat de satul de orice, încât n-aş fi băut nimic. Şi cum vremea de afară parcă te împinge oriunde e cald, trebuie să intri undeva. Când n-am chef să beau nimic, beau ceai, pentru că ceaiul intra mereu. Mai ales dacă eşti şi îngheţat, merge foarte bine. Am băut un ceai îngrozitor de prost, care costa 7 lei. Menţionez că absolut niciodată nu mi-am cumpărat ceaiuri în oraş, pentru că nu le văd rostul.
Nu înţeleg cum o bere Carlsberg Draft ar putea să coste mai puţin decât un ciai căcacios. E ca şi cum ai plăti-o pe prietena ta să se culce cu tine, când ea ar vrea să facă asta pentru nimic. Nici dacă aş fi Bill Gates n-aş mai plăti vreodată 7 lei pentru un ceai. Mai bine dau banii la un cerşetor de pe stradă sau mai bine îi arunc.
Ca temă pentru acasă, rog patronii tuturor băruleţelor şi restaurantelor să rezolve problema de mai sus. Şi poate n-o rezolvaţi corect, că vă las repetenţi!
Gură, pardon, mă scuzaţi, nu-mi pusesem ochelarii.
Ce e senzual la gura ăsteia, că nu mă prind? Cred că ăla de a făcut topul respectiv, acum nişte ani, era homosexual. În prima poză, da, poate concura la “cea mai senzuală gaură din lume”, dar nu ar putea câştiga un loc onorabil nici la asta. În a doua poză n-are buze.
Sheryl Crow se numeşte duduia şi azi e ziua ei, împlineşte 48 de ani de purtat gură senzuală. Hai, la mulţi ani, fato!
Sursă: apropo.ro
Tags: gura, senzual, Sheryl Crow
Ultimele comentarii