Azi am ascultat Alexandru Andrieş. Şi dacă tot am avut puţin timp, am cântat şi eu o piesă de la el, aşa cum am simţit şi aşa cum am putut.
Tags: alexandru andries, cea mai frumoasa zi, Daniel Gheorghe, snapto
Când vine vorba de cadouri nu-mi place nici să ofer cuiva dar nici să mi se ofere. Nu am reuşit să mă împrietenesc cu ideea cadourilor şi nici nu cred că mă voi împrieteni vreodată.
Conform DEX-ului “cadou” înseamnă “obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenție“. Şi serios că nu mi se pare în regulă să-ţi arăţi prietenia prin cadouri şi nici măcar atenţia. Dacă vrei să arăţi că îmi eşti prieten, hai să facem lururi frumoase sau amuzante împreună. Iar atenţie, mulţumesc, dar n-am nevoie de atenţie decât atunci când aş vrea să mă asculţi şi eventual să înţelegi ce vreau să spun. Prefer oricând astea două în locul cadourilor.
Un alt motiv pentru care nu-mi place să primesc cadouri ar fi că îmi place să-mi cumpăr singur ce am nevoie, mai ales dacă nu e ceva foarte scump şi îmi permit să-mi cumpăr. Dacă cevaul ăla e mai scump decât îmi permit iar cineva mi-l face cadou, iar nu e bine, pentru că o să mă simt prost pentru că a cheltuit atât şi urăsc situaţiile de gen. De asemenea urăsc din inimă replicile de rahat “vaaai, da’ chiar nu trebuia!”, “vai, dar cum, e plăcerea mea, nu trebuie să te simţi prost”. Astea se fac între oameni între care există o relaţie mai îndepărtată. Dacă îmi eşti prieten mi-ar plăcea să evităm astea.
Şi să ofer cadouri aproape tot din aceleaşi motive nu îmi place. Nu prea înţeleg ideea de cadou. Şi nu ştiu dacă e corect “nu înţeleg ideea”, cred că mai corect ar fi să spun că nu îi văd rostul. De obicei cadourile se fac pentru impresie sau pentru “să nu zică ăla că nu i-am făcut”. La cumpărat cadouri nu mă pricep nu pentru că sunt oligofren ci pentru că aproape orice cadou mi se pare o porcărie.
Dacă totuşi ar trebui neaapărat să accept cadouri, aş prefera ca măcar să fie amuzante, pentru că îmi place să râd. Şi dacă nu ştii ce ar putea să mă amuze pe mine şi ce fel de umor prefer, atunci nu ştiu cât de prieten îmi eşti. Şi dacă nu prea îmi eşti aşa bun prieten, pentru ce îmi mai faci cadouri? că parcă asta arătai prin dăruitul lor în stânga şi în dreapta. Sunt pentru eutanasierea cadourilor!
Tags: cadouri
Omul a creat o serie de dispozitive cu care acelaşi om poate să se fotografieze sau poate să-i fotografieze pe alţii. Şi a făcut treaba asta acum mult timp. Timp în care lumea ar fi trebuit să evolueze măcar până la stadiul de a nu mai repeta acelaşi tip de poză. Asta în teorie, că în practică toată lumea se pozează în oglindă.
De ani de zile există moda de a te poza în oglindă şi lumea încă nu s-a plictisit. Ce o fi atât de special să te surprinzi tu pe tine în oglindă? Eventual să se vadă şi dispozitivul cu care fotografiezi. Înţeleg că există oameni care vor să iasă în evidenţă şi de obicei aleg să facă asta prin momente de toată jena, dar nu înţeleg cum crezi că o să ieşi în evidenţă făcând ce fac toţi ceilalţi. Acum care o fi logica de a te poza în oglindă? Mai ales că oglinda nu minte, adică ar fi acelaşi lucru dacă te-ai poza direct.
Şi pentru că fetelor care se pozează în oglindă le place să primească multe comentarii, am eu câteva idei:
- Frumoasă oglindă!
- Petele de pe oglinda sunt de la un singur coş?
- Ştii care e singurul lucru sincer din poză? Oglinda!
Întotdeauna am urât să schimb ceva doar de dragul de a schimba şi fără a-mi folosi la ceva. De exemplu, de ce să îmi schimb browserul pentru internet dacă cel pe care îl am face tot ce vreau eu să facă, doar pentru că a apărut unul nou sau pentru că mai multă lume foloseşte altul? La fel cu telefonul mobil, maşina, aparatul foto şi altele. De-aia urăsc moda şi spiritul de turmă.
La fel se întâmplă şi cu noul design al Facebookului. Timelineul ăla mi se pare o porcărie sinistră, făcută la plictiseală, de dragul de a schimba ceva. Ceva de genul “hai să schimbăm locurile obiectelor din casă şi să le punem într-o ordine de rahat pentru că ne plictisim”. Unii spun că le place noul design pentru că arată frumos. Mie mi se pare un mare kitsch. Ce e frumos, că îţi poţi pune sus o poză mare cu tine pentru a arăta oamenilor că eşti frumos de pici? E ca şi cum ai avea poză cu tine pe desktop. Chestiile astea le făceam când aveam calculator de câteva zile şi abia apăruseră telefoanele cu cameră foto.
Altă utilitate pentru timeline? A, mă scuzaţi, arată ce ai uploadat tu acum nu ştiu cât timp, sub formă de arhivă. Aşa şi? Se putea pune asta foarte frumos într-un colţişor. Designul vechi era simplu şi util: intrai pe pagina omului, aveai poza lui de profil în stânga, informaţiile despre el pe mijloc, prieteni şi altele pe stânga şi dreapta, iar pe mijloc peretele. Logic, simplu şi util. Dar de ce să porţi blugi normali, când poţi purta blugi cu desene şi briz-brizuri?
Să ne amintim, în ordine cronologică, ce s-a întâmplat pe snapto.eu în anul 2011:
Ianuarie
- M-am luat de filozoafele de pe Facebook
Februarie
- Din nou m-am luat de fetele de pe Facebook
- Am stabilit că e normal să întoarcă bărbaţii capul după femei
- Elevii au avut Ziua Chiulitului, iar mai târziu vom vedea cum au picat la bac pe capete
Martie
- Am scris urât despre UGG-uri
- Natura s-a luat de japonezi, iar noi i-am ajutat prin Facebook
- A fost omor la H&M
- Am scris urât şi despre Kulturhaus
Aprilie
- Am explicat cât de penibil a devenit “OK-ul”
- Am stabilit că “super” nu e adjectiv
- Am zis cam urât şi de clubul Expirat
- Am vorbit despre eutanasierea câinilor
- Am zis urât şi de cizmele de cauciuc
- M-am îndrăgostit de Alice pentru că eram beat, dar mi-am revenit a doua zi
Mai
- Am enervat lumea care era atât de revoltată pentru un subiect amuzant – dublarea filmelor în limba română
- Beţivii din cartierul meu au ascultat colinde primăvara spre vară
Iunie
- Am asistat la o bătaie pe un ziar gratuit
Iulie
- Elevii despre care spuneam mai devreme că au înfiinţat Ziua Chiulitului au picat pe capete la bac
- Am vorbit despre moda Bon Jovi
- A murit Amy Winehouse
August
- Metrorex a trecut la scumpiri
Septembrie
- A început X Factor
- Am suprins o piţipoancă, aparent cultă
Octombrie
- snapto.eu a împlinit 4 ani de la deschidere
- Am fost pentru prima dată pe Arena Naţională
Noiembrie
- Am făcut mişto de diminutive
Decembrie
Tags: Daniel Gheorghe, snapto
Pentru că mi-au cerut-o mai multe persoane, pentru că e iarnă şi pentru că mi-am mai revenit cât de cât din răceală. E o melodie folk, cu versuri cred că din popor. Eu am cântat varianta cu versurile lui Mihai Mărgineanu care sunt puţin schimbate faţă de original.
Tags: Daniel Gheorghe, snapto, zapada
Îţi scriu aceste rânduri pentru că am auzit că în noaptea de Crăciun dorinţele se împlinesc şi aş avea câteva. De fapt aş avea mai multe, dar iată câteva dintre ele:
1). Îmi doresc ca oamenii care au cont de Facebook şi ID de Messenger să nu mai poată scrie citate din Octavian Paler la status. Recunoaşte, moşule, e penibil ca toată lumea să se dea interesantă citând din Paler. E penibil pentru că ştie toată lumea citatele alea, care încep toate cu “Am învăţat că…”, deci nu eşti cu nimic original dacă pui unul dintre ele la status. Şi mă enervează că nici nu zic din cine au citat. Adică omul ăla s-a chinuit să scrie nişte chestii, mai mult sau mai puţin interesante, iar nişte oligofreni au început să le posteze peste tot, necitând şi numele autorului. Păi e frumos să postezi ceva ce a scris altcineva şi să îţi asumi ca şi cum ai fi scris tu?
2). Îmi mai doresc, dragă băi ăsta cu barbă albă, ca oamenii să nu mai aibă impresia că siteul 9gag.com a fost descoperit de ei. Pentru că, te rog să mă crezi, oricare pulete care postează pe Facebook poze şi glume de pe 9gag.com are impresia că n-a mai auzit nimeni de acest site şi el a descoperit asta primul. Mai dă-i înspre testiculele renilor de Cristofori Columbi care se cred! Fă o minune, moşule, blochează-le toate postările care conţin orice legat de 9gag.
3). Altă dorinţă, băi dragă moşule, ar fi să faci un “soft al universului” care să dea erori boilor şi văcuţelor care îmi trimit mesaje de Crăciun copiate de pe net, eventual şi cu rimă. Moşule, aş vrea ca orice sms copiat de pe net să fie detectat de către acel soft şi să dea eroare, dacă se poate şi restart la telefon. Ce-au moşule ăştia de îmi trimit mesajele astea idioate? au prea mult timp liber de nu pot să-mi scrie un simplu “Crăciun fericit!”?
Ştiu, moşule, nu existi, iar dorinţele nu se împlinesc dacă nu munceşti, dar măcar or vedea şi alţii ce am scris şi s-or da pe calea bună.
Există două feluri de oameni: oameni normali şi oameni care cred în blesteme, farmece, vrăjitorii şi alte superstiţii de om idiot şi neevoluat. Cei din urmă merită luaţi la mişto şi eventual merită să li se ia banii.
Zilele trecute s-a tot vorbit despre o cretină cu pretenţii de divă cum că a fost înşelată de către nu ştiu care vrăjitoare, ghicitoare, bocitoare, sau cum mama lor s-or numi creaturile astea sinistre. Cică proasta ar fi dat o grămadă de bani (un tabloid zicea că o sută de mii de euro) pentru un ritual care a constat în punerea pe corpul ei a şapte broaşte şi un şarpe. Trebuie să fii foarte cretin încât să crezi că dacă îţi pui pe tine nişte vietăţi oribile o să scapi de blesteme. Şi trebuie să fii şi mai cretin să te plângi la televizor că ţi s-a întâmplat asta.
Acum nu ne doare pe noi în cot de banii omului, că până la urmă fiecare face ce vrea cu ei. Dacă o cretină alege să dea banii ăştia unor animale cu basma în cap şi cu pământ sub unghii, care nu ştiu ce înseamnă cuvântul impozit, e treaba ei. Dar nu pot să nu mă gândesc ce ar putea face cu o sută de mii de euro un copil care are nevoie de o operaţie urgentă, de exemplu. E cinică şi nedreaptă viaţa: dacă avem un om care are nevoie reală de bani şi un om care doar crede că are nevoie de bani, ghiciţi care dispune de bani! Ăla care de fapt nu are nevoie de ei.
Nu trebuie să fii foarte isteţ încât să-ţi dai seama că în realitate nu există vrăjitoare, farmece şi ghicit în boabe de orez. Celebra vorbă “Ghiceşte-mi şi mie numerele la LOTO!” rămâne valabilă mereu, dar unii nu vor să-şi revină din manelism. Merită jefuiţi până la ultimul ban.
Astăzi (joi), în timp ce meşteream stângaci la nişte cartofi prăjiţi, mă uitam pe geamul din bucătărie meditând la nimic. Ca printr-o magie, nimicul a dispărut din faţa mea şi o babă cu prea mult timp liber şi-a făcut apariţia pe străduţa din faţa blocului. Culmea, nu era singură. Dirija o haită de vreo şapte câini (atâţia am numărat eu, poate erau mai mulţi) şi le dădea de mâncare.
Între timp, pe trotuarul opus blocului meu a mai apărut o fata. Mers normal, geantă pe umar, totul bine. Ce să vezi că se întâmplă? Căţeluşii cei scumpi şi drăguţi au sărit pe fata care şi-a permis să meagă pe stradă. Probabil era o fată rea iar câinii au simţit asta. Sau poate nu a ştiut ea cum să meargă pe stradă astfel încât să nu sară căţeluşii cei gingaşi care am auzit că nu sar pe oameni din senin. Şi cum a văzut fata că “băieţii” sunt puşi pe treabă a început si ea să dea cu geanta, de frică, în stânga şi în dreapta. Căţeluşii cei drăguţi se dădeau un metru în spate după care reveneau cu bale la gura să o muşte. Şi procesul s-a repetat câteva secunde bune, până s-au plictisit băloşii.
În tot acest timp, baba care îi dirija stătea şi se uita. Săracii câini… dacă îi lovea bruta aia cu geanta?
Tags: caini
Dacă ar fi să fiu total sincer (şi recunosc că nu sunt), probabil că aş fi un antisocial în sensul cel mai propriu. V-ar enerva orice părere pe care aş avea-o şi m-aţi urî din inimă. Dar nu sunt total sincer, vă las să vă chinuiţi. Vă las să descoperiţi fiecare părticică din mine până o să credeţi că mă cunoaşteţi în totalitate. Dar doar o să credeţi, pentru că tot nu o să mă cunoaşteţi. E atât de simplu dar vă e atât de complicat. Şi nu pentru că eu sunt complicat ci pentru că sunteţi voi ipocriţi.
Logica unora insultă chiar şi inteligenţa câinilor turbaţi care latră fără motiv la oameni. Şi ce mă mai enervează oamenii fără logică şi cei ipocriţi. Să zici ceva în care să nu crezi, doar de dragul de a părea filozof sau cool în faţa altora. Să spui ceva fără logică doar pentru a argumenta nimic. Să fii prost pe gratis. E oribil. Să latri la nimic? Pentru ce? Dar dacă latri te aude lumea. Proştii cărora le curge scuipat din gură vor aplauda lătratul, pentru simplul fapt că se aude ceva. Ceilalţi nu vor da atenţie, pentru că lătratul nu e relevant. E zgomot fără rost. Dar ceilalţi sunt puţini…
Marş! Sau “odâr!”, că aşa zicea bunică-mea… în scârbă!
Tags: antisocial
Ultimele comentarii