Luna Amară are un nou videoclip, la piesa “Chihlimbar”.
Via no3.ro
Tags: Chihlimbar, Luna Amara, videoclip
Aseară, pe la opt fără ceva, aşteptam tramvaiul 41, să mă duc în Ghencea. “Ciong Tâng” era şi el prin staţie. Fuma şi înjura de zor, nu ştiu pe cine. N-ai cum să nu-l ştii pe “Ciong Tâng” dacă mergi des cu tramvaiul 41. E un băiat mai chelios, care se dă mut sau aşa ceva şi îngână o melodie într-o limbă ştiută numai de el, după care merge prin tramvai, că doar-doar i s-o face milă vreunui cetăţean “cu frică de Dumnezeu”. Cântă, sau recită, ceva de genul “ciong tâng a baaaa ze tong sân ma aaa eeeee”. Drept urmare, eu l-am poreclit “Ciong Tâng”.
M-am mirat când l-am auzit că înjură foarte bine. Chiar zicea înjurăturile cu o dicţie pe care donşoara Nuţi Băsescu ar putea fi invidioasă. Am urcat în tramvai, vorbind la telefon. În câteva secunde, un domn pe la vreo 50 de ani, la gât cu un lanţ de aur, ce doar la câine cred că mergea pus, îi întinde nişte bani şi spune tare, cât să audă toată lumea:
- E şi el amărât, săracu, nu poate să vorbească…
Probabil lumea din tramvai se înduioşase. Mă opresc din discuţia de la telefon şi îi spun, tot tare:
- Da, mai devreme înjura în staţie!
- Ăsta, vorbea? întreabă binefăcătorul, mirat.
- Ăsta, ăsta, îi zic.
Intervine şi o donşoară:
- Da, da, vorbeşte bine, că m-a întrebat şi pe mine cât e ceasu’! Atunci, binefăcătorul zice încet:
- E, atunci mi-am luat ţeapă. Asta e, o mai luăm!
Ciong Tâng, te-am demascat, fraiere! Ne vedem în 41!
Tags: cersetori, ciong tang, naivitate
Urăsc tradiţiile mioritice din tot sufletul, mai ales atunci când particip la ele. Poate că din cauza asta urăsc şi nunţile. Nunţile la români oricum sunt triste şi pline de clişee.
Peste cânteva zile trebuie să merg la o cununie. Eu, de 21 de ani, de când exist pe-acest pământ, nu ştiu dacă am fost la vreo cununie. Poate să fi fost când eram prea mic să-mi dau seama că mă aflu la o cununie. Drept urmare, am întrebat o fată cam ce se face la o cununie şi am precizat că de data asta nu fac mişto. Şi după ceva râs am aflat că doi cetăţeni merg la primărie şi trebuie să aibă martori. Deja mă simt ca martorii lui Iehova, pe care îi urăsc de asemenea. Dar promit să fiu cel mai martor dintre martori!
Apoi va trebui să merg la nuntă. La nunţi sigur am fost când eram mic şi îmi aduc aminte că au fost foarte triste. Da, ştiu, e ciudat că n-am mai participat la evenimente de-astea, dar nici n-am un neam numeros. Din nou o să mă îmbrac în costum la 30 şi ceva de grade, mişto. Am auzit că n-o să fie cu “cica laca cichi cea”, deci un plus. Măcar atât. Dacă nu e nici cu dansul pinguinului e şi mai bine.
Şi acum să spun şi de ce nu îmi plac mie nunţile la români. Un prim lucru ar fi că cel care face nunta, întotdeauna va respecta toate tradiţiile de rahat, doar ca să mulţumească cetăţenii veniţi la eveniment. E nunta ta omule, faci ce vrei. Dacă vrei să asculţi Mozart şi să dai din mâna dreaptă ca şi când ai dirija, apoi să dansezi rumba, aşa să faci! Tu trebuie să te simţi bine, pentru că e nunta ta. “Păi, ştii, că vin oamenii şi nu se simt bine, şi apoi vorbesc despre nunta mea, că a fost de rahat”. Arată-le muie şi adu-le aminte că, printre clişeele lor de rahat, se numără şi “nunta trebuie să fie cea mai frumoasă zi din viaţa ta”. Şi, ca o zi să fie una fericită, trebuie să faci ce îţi place ţie. Deci, dansează rumba, prieten drag!
Apoi mai e un lucru: femeile trecute de 40 de ani au impresia că dacă nu se aude o lăutărească la nuntă, aia nu e nuntă. Aşa se făcea nunta la matale la ţară, bre, că eraţi înapoiaţi şi comparabili cu oile. Nu trebuie să facă lumea la fel pentru că, argument: AŞA SE FACE!
În rest îmi place la nunţi…
PS: revin cu subiecte vesele! rămâneţi pe snapto.eu, pentru că, nu-i aşa, nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Cred că dacă aş căuta acum cinci interviuri cu orice fotbalist român, în care respectivul intervievat să nu folosească cuvintele magice “sper să”, nu aş găsi, oricât aş încerca.
“Sper să” / “sperăm să” este un clişeu pe care trebuie să-l respecţi obilgatoriu, dacă vrei să fii fotbalist model. Nu poţi să faci ca în box şi să spui “o să-i batem măr!”, de exemplu. Nu, merge mai bine un “sperăm să câştigăm!”. În oricare interviu fotbaliştii speră câte ceva. Şi, de cele mai multe ori, speră la ceva doar când nu mai ştiu ce să spună. Treaba e că niciodată nu prea au ce spune.
Să urmărim, de exemplu, un reportaj despre noul echipament al Stelei. Sper să puteţi număra “speranţele”:
Tags: Fotbal, fotbalisti, speranta
S-au supărat struţii pe mine pentru ce-am scris ieri. Na, dacă eu sunt aşa prost încât nu pot să înţeleg muzica şi fac miştouri de digei şi muzica lor, am zis că poate Horia Moculescu ştie mai bine. Din câte ştiu eu, ultima oară când am verificat, era mare compozitor. Deci, nu strică o părere:
@bum, bum, bum, evribadi ochei?
Tags: horia moculescu, house
Liberty Parade este un fel de Gay Fest la care participă şi femei. Se ţine la mare şi arată ca un Bamboo imens, în care intră şi muritorii de foame, pentru că, nu-i aşa, doar o dată pe an e Liberty.
Nişte digei întreţin atmosfera, clar, normal şi evident cu muzică house, adică muzică de-aia de scot zece albume într-o zi, dacă îmi iau un program mai bunicel de pe net şi scriu un vers prost care se repetă. Digeii sunt cele mai inutile persoane din lume, dacă ar fi să ma întrebaţi pe mine. Sunt un fel de Dan Diaconescu al muzicii, prostindu-i pe fraieri să fie oi. E ca şi cum aş scoate eu un casetofon în faţa blocului şi aş da pe Radio Trinitas şi toate babele s-ar aduna în jurul meu, venerându-mă, pentru a auzi slujba, în loc să meargă la biserică, să o asculte acolo.
Nu există cineva pe care îl cunosc, să meargă la Liberty Parade şi să nu aibă freză de gay, rămas în urmă cu moda frezelor, şi să nu folosească cuvântul “gen” într-o propoziţie în care nu are ce căuta în mod normal. Gen, tot felul de idioţi, care se iau unii după alţii. Trebuie neaapărat să faci parte din turmă dacă vrei să mergi la Liberty Parade. Trebuie să fii la fel ca toţi dacă vrei să fii cool. Ca să fii cool trebuie să ai gândire de om preistoric: gen, dacă cineva nu arată ca ăia din turma ta, acţionează, bârfeşte-l gen sau gen fă mişto de el! Nu e nici o diferenţă între oamenii preistorici gen, care atacau ce părea străin, şi ăştia care strâmbă din nas dacă gen nu eşti ca ei.
Un lucru pe care nu-l înţeleg la digeii ăştia ar fi de ce tuturor digeilor li se spune “digei plus numele lui”. Adică, dacă eu sunt acordeonist ar trebui să-mi zică “Acordeonist Georgel”? Sau dacă eu cânt la violă să mi se zică “Violist Gigiel”? Şi pentru ce te-ai duce să le asculţi muzica ăstora, într-un loc cu mii de cocalari, cand poţi să te duci într-un club din oraşul tău, cu zeci de cocalari, să asculţi aceeaşi muzică, făcută în acelaşi fel? Mă gândesc aşa, că ar fi mai puţină transpiraţie, mai mult loc să te mişti şi mai puţini gay, zic şi eu, că nu mă prea pricep la chestii de-astea grele.
Evribadi ocheeeeeeei?!?!?! henţ ap!!!
Tags: liberty parade
Nu, nu mi-am luat câine! Dar a trebuit să merg cu cineva.
Pe la 10:00 trebuia să vină doctorul. Pe la 10 şi 10 eram la rând noi şi încă un domn îmbrăcat într-un costum, cu ochelari şi un iepuraş alb. Doctorul tot nu venea. Asistentul întreabă:
- Da’ ce are iepurele?
- Vreau să îl vadă un doctor, că am mai avut unul şi a murit şi nu vreau să moară şi ăsta. Am o fetiţă mică şi dacă ar muri ar rămâne marcată.
- Da’ ce-a păţit celălalt de a murit? A avut simptome ceva?
- Da, a făcut diaree cu o zi înainte.
Discuţia continuă, spre plictiseala tuturor, cu ce trebuie să-i dea şi altele. Doctorul tot nu apărea. Pe la 11 fără câteva minute, domnul cu iepurele se ridică şi se îndreaptă spre ieşire şi zice:
- Salut, băieţi, am plecat! iar cu o voce mai uşoară:
- Bag pula-n iepure!
Se dă un filmuleţ în care Arhi a surprins în parc nişte dudui. Duduia în roşu e mai în chiloţi aşa… cum altfel poţi să vii în parc? El le-a spus “târfe-n parc” sau “copii cu pizdă”, după cum am văzut. Eu merg pe a doua variantă. Şi se pune întrebarea “cine e de vină”?
Părinţii
Când un copil nu se comportă civilizat, părinţii sunt întotdeauna de vină, pentru că nu au ştiut să îl educe. Aşa ar spune majoritatea, lucru cu care sunt de acord în mare parte. Oricum părinţii din ziua de astăzi au o părere foarte proastă despre propria lor mentalitate. Se desconsideră, crezându-se înapoiaţi şi închişi la minte, pentru că ei au trăit în comunism şi aveau restricţie la tot. Pe de altă parte, poţi să-ţi educi copilul ca la carte, că tot ce fac prietenii va face şi el.
Anturajul
Când copilul are un anturaj nu tocmai bun, iar idolul său este Lady Gaga, e cam greu să-i faci o educaţie ca la carte (ca să folosim clişeul până la capăt). Nu poţi să-i interzici la paişpe-cinşpe ani să nu se mai uite la televizor sau să nu mai iasă cu prietenii. De exemplu, eu aveam în şcoala generală colegi care fumau, se băteau şi înjurau, iar părinţii lor erau super oameni. Eu nu am avut restricţie la nimic. Ai mei m-au lăsat să vorbesc urât şi să fac aproape ce vreau. Paradoxal, în blocul meu nici măcar un om mare nu m-a auzit vreodată înjurând sau făcând ceva urât. E adevărat că vorbeam mai urât cu colegii mei de joacă, dar mă abţineam când trebuia. Aşa şi în cazul duduii în chiloţi: ţi-o tragi cât vrei în casă, dar pe stradă îmbracă-te!
Moda
Dacă spun iar că urâsc moda o să vă luaţi cu mâinile de cap, pentru că am mai spus-o de zeci de ori pe-aici. Dar moda are şi ea o mare influenţă în educaţia unui copil. Moda, în primul rând înseamnă turmă. Este fenomenul prin care unii oamenii încearcă să fie ca ceilalţi, pentru a nu ieşi din turmă. Dacă este la modă Lady Gaga, trebuie să ne îmbrăcăm ca Lady Gaga. Dacă Lady Gaga este în chiloţi pe scenă, duduile trebuie să iasă în parc în chiloţi.
Media
Cine stabileşte această modă? Oamenii care au puterea cea mai mare de a influenţa proştii: televiziunile, radioul presa. La televizor apar Sexy Brailence, care sunt de succes pentru că se dezbracă şi sunt proaste, iar copilele vor şi ele să fie de succes. La radio se ascultă Lady Gaga, care e în chiloţi şi e de succes, iar copilele din nou vor urma exemplul. În ziare apar doar dudui în chiloţi, de unde deducem că e moda chiloţilor. Am putea avea şi un slogan: “Doar în chiloţi vei reuşi în România!”
Epilog
Clişeul şi prostul gust va învinge întotdeauna în România, scapă cine poate! Deci, să ne-o tragem, zic!
PS: duduie în roşu, leidi in red, sau cum vrei să-ţi mai spun, ai adresa mea de mail la secţiunea “contact”, am putea să ascultăm nişte leidi gaga, nu te lua după Arhi care e doar invidios! :))
Dacă ar fi să dau o definiţie pentru Romanian Music Awards aş spune că: RMA este manifestarea în care nişte artişti foarte comerciali, plini de clişee, îşi dau premii unii altora.
BEST FEMALE – INNA – Amazing
BEST ALBUM – INNA – Amazing
BEST DANCE – TOM BOXER ft. ANTONIA – Morena
BEST DJ – DAVID DJ & DONNY – Temptation
BEST GROUP – DJ PROJECT – Nu (ft. Giulia)
BEST HIP-HOP – GUESS WHO – Locul potrivit
BEST LIVE – SMILEY
BEST MALE – ALEX VELEA – Secret discret (ft. Puya)
BEST NEW ACT – RADIO KILLER – Voila
BEST POP – ALEX VELEA ft. PUYA – Secret discret
BEST ROCK – VOLTAJ – Vara trecuta
BEST SONG – CONNECT-R – Burning Love
BEST VIDEO – ANDREEA BANICA ft DONY – Samba
BEST WEB – www.inna.ro
Nu prea am avut eu timp de RMA până acum, că au fost finalele World Cup, aşa că zic acum şi
despre asta. Despre RMA la secţiunea rock am scris aici deja, aşa că nu mai repet. Repet doar că Voltaj nu cântă rock şi nici măcar un nominalizat dintre toţi NU cântă rock. Şi încă un lucru: Viţa de Vie a scos album nou, plus videoclip pe TV, plus a cântat în deschiderea celor patru mari formaţii: Anthrax, Megadeth, Slayer şi Metallica şi, cu toate astea, Viţa de Vie NU a fost nominalizată la RMA la secţiunea rock. Bine că au fost Blaxy Girls.
Apropos de Viţa de Vie, aveţi aici un interviu foarte tare, ca de obicei. La celelalte secţiuni am râs de m-am prăpădit – artişti de care n-am auzit (pentru că aşa sunt artiştii în românia, scot un hit de tot rahatul care se stabileşte că e hit, auzi câteva luni melodia respectivă, apoi se uită şi artistul şi melodia), artişti cu versuri de toată jena şi câţiva care nu ştiu cum au apărut pe-acolo.
Despre secretul discret al lui Alex Velea am scris aici şi a câştigat Best Male şi Best Pop. Despre Inna am scris pe aici, când am aflat cine e. Restul e tăcere. N-are rost să repet.
Tags: Romanian Music Awards, Vita de Vie
Finala mică: Uruguay – Germania 2-3
Văzută în centrul vechi. Centrul vechi s-a umplut de hipsteri cu pretenţii de oameni “ca lumea”, când de fapt ei sunt nişte terminaţi care lucrează de la nouă la şase, apoi ies la o bere în stil britănesc (pentru că “aşa se face”), privind cu superioritate orice mişcător pe două picioare. Întotdeauna ei se aşează la terasele mai scumpe din centru, ca să-şi arate superioritatea şi pentru a nu sta la aceeaşi terasă cu orice fraier.
Ne-am aşezat la o terasă mai cu de-aştia de-am zis mai sus de ei, că acolo era o masă liberă. Am deschis meniul, ne-am uitat la preţuri şi brusc ne-am dat seama că se mişcă masa rău. Şi nu puteam să rămânem, cine ştie cum dădeam bere pe noi. Am schimbat străduţa şi am găsit altă terasă. Ne-am uitat la preţuri şi parcă aici nu se mişca masa. Era chiar stabilă.
Toată hipstereala ţinea cu Uruguay, spre nemulţumirea mea. La 1-0 pentru nemţi era linişte şi supărare. La 1-1 s-a trezit toată pulimea şi a dat-o în fericire, spre nervozitatea mea. La 2-1 pentru Uruguay se bucurau şi aplaudau şi chestiile alea cu ţâţe şi cur din faţa mea. Deja fierbeam. Cel mai enervant lucru e să se bucure femeile când dă gol echipa care vrei tu să piardă.
Trece ceva timp şi Germania egalează la doi. Eram singurul idiot care se bucura, printre uităturile jegoase ale celorlalţi. E chiar mişto să vezi o droaie de hipsteri cum se oftică pentru că echipa lor a luat gol, iar tu să amplifici asta. La 3-2 pentru Germania am făcut acelaşi lucru, iar pulimea a fost readusă din nou la tăcere. Să fie linişte!
Finala mare: Olanda – Spania 0-1
Asta n-am mai văzut-o în centrul curului. Eram obosit de la fotbal aşa că am văzut-o liniştit la cineva. Am ales bine, pentru că pulimea ar fi ţinut cu Spania şi de data asta aş fi plecat supărat. Adică aş fi visat numai Jose Armanzi toată noaptea şi alta nu. Ce pot să zic decât bravo, bă, Fernanzilor, ca să fiu fair-play. Muie brigăzii de arbitrii că a stricat tot meciul. A greşit mai rău ca la divizia B. Nici când mă duceam în Ferentari, pe Electromagnetica, nu greşeu arbitrii aşa. Şi îi bătea şi soarele în ochi la tuşier + îl mai înjura de chelie vreun colorat.
Gata, atât, nu mai scriu despre fotbal!
Ultimele comentarii