Honey, i’m home…

Bine, sună mai sec acum, ultima oara a sunat mai bine că era cineva care aştepta să audă asta. Acum era doar căsuţa mea. A, da, era şi grasu pe acolo.

Plecat de la 5:45 şi ajuns aici la 6:45 comod în stânga faţă a unei maşini decente. Te-ai aştepta ca la ora aia să fie relativ liber drumu, nici vorba… şi unde e ceva trafic, inevitabil sunt şi aproape şoferi. Vârful de gamă din dimineaţa asta a fost o tanti, blondă, la volanul unui Audi fără un stop şi fără un far. Obosea claxonu’ de atâta tatonaj să nu mai mearga doamne pe mijlocul drumului la 70 în afara localităţii… Alte nimicuri precum schimbatul direcţiei fără semnalizare, proiectoare aprinse, faza lungă d-aiurea sau ajustată prost nu mai au rost să fie dezvoltate.

Trebuie menţionat că răsăritul peste dealurile de la ieşire din Cuca ajutat de un cer senin a fost fantastic. Mai trebuie menţionat că un mic dejun cu Pate Sibiu, pâine de casă, brânză şi roşii proaspete e cam la fel de bun pe cât se laudă oamenii ăştia prin reclame 😀

Oraşu e la fel cum mi-l amintesc, la ora respectivă nu e nici naiba de poliţist pe drum sau pe marginea lui, lumea bâzâie în toate direcţiile, traficul începe să devină din ce în ce mai serios, şi pentru prima oară de când mă ştiu aerul din oraş mi-a părut curat. Am intrat din partea metro deci nu e mare zonă industrială pe acolo dar aerul parcă nu mai era la fel de încărcat. O fi fost filtrele maşinii, o fi fost entuziasmul meu de sosire… n-are importanţă.

Oraşul ăsta e minunat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *