snapto.eu

De la entuziasm la oligofrenie

snapto — Sun, 05 Feb 2012 22:13:32 +0000

Mă enervează oamenii care se entuziasmează maxim. Şi în general oamenii entuziaşti din fire nu se entuziasmează că au câştigat la LOTO sau că au găsit zece milioane pe stradă. Nu! Se entuziasmează că au ascultat un căcat de melodie sau că au văzut o poză cu o pisică. Mamă, ce drăguţ, mă duc să vomit. Pe pisică.

Şi cel mai mult mă enervează oamenii care nu înţeleg de ce nu sunt şi eu entuziast. M-a întrebat cineva odată, în timp ce jucam fotbal, “bă, da’ tu nu te bucuri când dai goluri?”. Da, o să mă pun în cur şi o să-mi torn nămol în cap de bucurie că am nimerit poarta cu mingea. Mă bucur şi eu, dar acum nu o să ţopăi şi nu o să bat din palme spunând “yes, yes, yes” pentru asta. Mi se pare de copil oligofren entuziasmul ăsta forţat. Nu trebuie să mă transform, pentru câteva secunde, în cel mai penibil om din lume, doar pentru a-ţi demonstra ţie că mă bucur de ceva.

Şi nu vreau să se înţeleagă că sunt anti-sănebucurămdechestiisimple. Nu! E bine să te bucuri de toate chestiile mici pe care le vezi sau care ţi se întâmplă, dar nu trebuie neaapărat să te manifeşti într-un mod penibil ca să demonstrezi asta. Mă stresează tot căcatul cu siteul ăla 9gag.com. Pun unii pe Facebook toate rahaturile neamuzante, cu entuziasmul de care ziceam. Cât de amuzantă crezi că e o pancartă pe care scria ceva, după care a plouat, iar acum s-a şters o literă şi scrie altceva? Mamă, cât de amuzant o postez pe Facebook, ridic piciorul la mobilă şi mă piş de bucurie. Acum e o mobilă plină de entuziasm.

Sursă foto

Nu exista articole asemanatoare.

Visare

snapto — Sun, 05 Feb 2012 12:10:49 +0000

Nu am întrerupt seria coverurilor nici în weekendul ăsta, noroc cu gerul de afară. Şi, pentru că cineva mă întreba dacă nu cumva am un cover şi la piesa “Visare”, de la Viţa de Vie, ta daaam:

Citeşte şi:

Sclavele meltenilor de oraş

snapto — Sat, 04 Feb 2012 00:01:14 +0000

Ies de la metrou şi încerc să mă autoapăr de frig, pentru că, da, la minus multe grade chiar trebuie să te autoaperi, din instinct măcar. Îmi trag fermoarul până sus, îmi bag mâinile în buzunar, îmi trag gâtul în jos şi încerc să nu alunec pe gheaţa de sub zăpadă. În faţa mea e un cuplu care merge cam dezordonat, probabil iarna i-a luat prin surprindere (în februarie) şi el se chinuie, în nişte încălţări de vară, să nu îşi rupă gâtul. Îi fuge piciorul dar se ţine de ea, înjurând. Repetă scena de vreo două ori, iar la un moment dat îşi aduce aminte de ceva:

- Să-mi aduci aminte să-mi iau ţigări! Dacă nu, te trimit pe tine…

- Da, cum să nu? Şi aşa mă trimite maică-ta în fiecare seară, după opt, să îi iau ceva de la magazin. Nu mă mai duc nicăieri, să-ţi aduci aminte să-ţi iei! se apără fata, sperând că boul, pe care îl ţine să nu cadă, nu o să uite.

- Lasă că te duci tu, că nu mori până jos!

Îi depăşesc uşor şi traversez, sperând ca boul ăla să cadă până ajunge acasă şi eventual să uite să-şi ia ţigări. Nu o să înţeleg niciodată cum poate o fată cu două mâni şi două picioare să stea cu unul care se comportă cu ea ca şi cum ar fi o sclavă. Fata de care vorbesc era tânără, urâtă nu era, putea să meargă şi să vorbească. Şi totuşi o lua ăla la mişto. O lua la mişto unu’ pe care îl bate anotimpul. Şi toate astea pentru că ea nu îşi pune niciodată întrebarea aia de care eu am mai vorbit: de ce? De ce stă cu ăla?

Mie câteodată chiar îmi pare bine când văd că femeile îşi distrug viaţa căsătorindu-se cu melteni care le bat, le înjură şi le umilesc. Îmi pare bine pentru că gândirea de tipul “să intru în rândul lumii” le grăbesc şi le forţează să se căsătorească cu primul gibon ieşit în cale şi eventual să toarne un plod fără viitor. Meriţi să păţeşti toate astea dacă eşti atât de limitată şi te panichezi că o să rămâi nemăritată.

Nu exista articole asemanatoare.

Închisoarea gândurilor

snapto — Mon, 30 Jan 2012 00:26:35 +0000

Ziceam ieri că o să postez astăzi o piesă proprie. Este o melodie folk care se numea “actorul” în primă fază, dar titlul a rămas “Închisoarea gândurilor”, pentru că mi se pare mai potrivit, pentru că se referă mai mult la asta şi pentru că nu e doar despre un actor.

Într-o lumină slabă, pe-o scenă
C-un monolog şoptit şi-apoi ţipat
Trecând de la o stare la celalată
Un actor a terminat de repetat

Incuie uşa sălii şi porneşte
Pe drumul construit de el, treptat
Merge, atent la tot, nu se grăbeşte
El ştie că mai are de-aşteptat

Refren:
În închisoarea gândurilor e prizonier
Cu paznici numeroşi, slăbiciuni de oţel
Cu cât încerca să iasă, se afundă mai mult
În Închisoarea gândurilor îl salvează un gând

Îşi împrumută faţa-nveselită
De-un personaj, haios, imaginar
Şi îsi ascunde faţa obosită
Cum şi-ar ascunde mâna-n buzunar

(Muzică şi Versuri: Daniel Gheorghe)

Şi pentru că tot e vorba de actori, Mihai Bendeac a scris într-o zi, pe Facebook, ceva foarte interesant:

“Actorul e acel individ care, inainte sa puna capul pe perna, se gandeste la profesie sau la ce rol si-ar dori sa abordeze, iar cand se trezeste, ii trec prin minte replici. Asta e actorul. Restul sunt interpreti…”

Citeşte şi:

Dintr-o cafea

Dintr-o cafea

snapto — Sun, 29 Jan 2012 11:41:00 +0000

Ieri am mai făcut un cover, o melodie folk, de la Mircea Vintilă. Mâine o să postez şi o piesă proprie, despre un actor, dar deocamdată:

Citeşte şi:

Facebook Check-in, o mizerie nefolositoare

snapto — Fri, 27 Jan 2012 00:25:54 +0000

Ştiţi întrebarea aia buclucaşă “de ce“? Hai că o ştiţi. Mie îmi place mult să o pun. Când eram mic o puneam după fiecare afirmaţie pe care o făcea cineva, pentru a mă amuza. Acum am mai crescut şi pun întrebarea “de ce” atunci când nu înţeleg ceva. E logică şi câteodată te ajută şi te salvează de la a fi penibil.

Există o aplicaţie pe Facebook, numită “Check-in“, pe care eu nu am folosit-o niciodată şi pe care, recunosc, nici nu ştiu să o folosesc. Şi, m-am gândit, nici nu vreau să o folosesc vreodată. Bine, mint, o să o folosesc imediat după ce scriu asta, doar de test şi de fun, de pamflet şi de satiră, de kiki şi pentru că pot. Check-in-ul ăsta constă în a posta pe Facebook în ce loc te afli tu, acest miez din 7-up, ce faci şi, mai ales, cu cine eşti acolo. Dar, revin, DE CE? Aparent nu există un răspuns corect şi care să explice relevanţa Check-in-ului. Dar cum eu sunt băiat de treabă, am un răspuns la întrebarea magică:

Dai Check-in ca să te lauzi cu nimic. E o pseudolaudă Check-in-ul ăsta. Te minţi că te lauzi cu ceva, dar de fapt nu te lauzi cu nimic. Cel mult te lauzi că postezi de pe aifon (cu “n” zis pe nas). Pe cine interesează că eşti tu nicăieri, împreună cu nimeni şi faceţi nimic? Pe nimeni, corect.

Citeşte şi:

5 certitudini #1

snapto — Tue, 24 Jan 2012 22:24:18 +0000

Voi ţine această rubrică “5 certitudini” cu scopul de a mai salva oamenii de la a fi penibili sau proşti, după caz. În loc să înjuraţi rubrica sau autorul, mai bine aţi mulţumi că v-a atras cineva atenţia fără a vă cere ceva în schimb.

1. Cine scrie verbul “a fi” la imperativ şi nu pune doi “i“, pe lângă faptul că este analfabet, este şi nesimţit.

2. Cine face abuz de cuvântul “genial” şi îl foloseşte fără logică este cretin şi sigur nu ştie să scrie verbul “a fi” la imperativ.

3. Cine zice “servici” in loc de “serviciu” e genial de idiot.

4. Cine face poze cafelei şi le postează pe Facebook este cretin fără imaginaţie.

5. Cine zice “să aibe” în loc de “să aibă” a învăţat gramatică de la televizor, din discursurile lui Băsescu, deci e o vită încălţată.

Citeşte şi:

Einstein, între fizică şi pseudofilozofie

Knockin’ on Heaven’s Door

snapto — Sat, 21 Jan 2012 18:25:34 +0000

Azi am cântat din nou. De data asta eu doar instrumental şi la voce cu Andra. Am cântat un cover după Bob Dylan. Ce a ieşit, aveţi mai jos:

Citeşte şi:

Cocalarii au fost “subordonaţi”

snapto — Wed, 18 Jan 2012 23:43:24 +0000

Real Madrid – Barcelona 1-2

Astă seară, Barcelona a subordonat clar Realul, cum ar spune Ilie Dumitrescu, într-o analiză a meciului din turul sferturilor de finală pentru Cupa Regelui.

Cu o posesie zdrobitoare (peste 70%), Barcelona a învins Realul cu 2-1 după ce Real a condus cu 1-0. Am ţinut cu Barcelona pentru că Realul are nişte fotbalişti pe care eu nu îi agreez. Când mă uit la Cristiano Ronaldo îmi doresc ca echipa lui să piardă la scor. Mă enervează de la strâmbăturile feţei şi figurile de puşti cordit de pe Ferentari până la vedetismul, cercelul sclipicios şi freza de cocalar pe care le deţine. Nu poţi să ţii cu o echipă care are în componenţă un asemenea jucător.

De asemenea, nu poţi ţine cu o echipă care îl are în componenţă pe Pepe, acest jeg de om cu ieşiri de Liga a 3-a din România. Nu ştiu dacă aşa sunt toţi portughezii, dar cocalarul cordit şi recalcitrantul cu faţă de recidivist îi reprezintă într-o oarecare măsură. Pepe l-a călcat pe mână pe Messi când acesta era la pământ, intenţionat, pentru nimic. A călcat pe mână, mişeleşte, un jucător care nu deranjează pe nimeni, nu simulează faulturi ca o fetiţă (precum jegul uman Pepe, care era la pământ cu mâna la ochi deşi nu l-a atins nimeni) şi în principiu e un jucător potolit. Pepe este această domnişoară similară cu jucătorii din campionatul nostru care cerşesc faulturi şi penaltyuri gratis.

Şi ca să fie clar că Real Madrid deţine trei portughezi dobitoci, să îl amintim şi pe Coentrao, care în acelaşi meci, la un contact cu Messi la care ambii erau pe jos, acesta îl ia de cap pe Messi şi îl împinge. Marş la manele voastre în Portugalia, figuraţi spurcaţi!

sursă foto

Nu exista articole asemanatoare.

Religie, politică şi fotbal

snapto — Sun, 15 Jan 2012 23:34:08 +0000

Despre vreo patru lucruri nu mai vreau să ajung să vorbesc cu nimeni. În titlu am spus doar trei, dar aş mai fi putut pune şi câinii vagabonzi. De fiecare dată când aceste subiecte sunt deschise, parcă nu se mai termină. Nu se mai termină din cauza contrazicerilor idioate şi prostiei crâncene.

Românii se pricep bine la orice domeniu, aşa că se întrec în discuţii proaste şi neargumentate. Vorbesc din auzite, cu mândrie şi cu mulţumirea că au avut o părere, de cele mai multe ori fiind o părere abjectă. Şcoala românească ne-a învăţat prost: ne-a spus că trebuie să avem păreri pe care să ni le susţinem, dar nu ne-a învăţat că dacă nu avem argumente clare mai bine stăm în banca noastră şi ascultăm de la alţii, făcându-ne o părere cât mai apropiată de adevăr. Aşa că oamenii se contrazic pe subiecte pe care nu le pot aborda, ajungând, din prostie, la nervi şi mai apoi la ceartă.

În cele trei zile de proteste, am asistat la zeci sau sute de comentarii şi păreri despre politică, pe stradă, pe bloguri, pe Facebook şi la televizor. Toată lumea îşi dă cu părerea despre un subiect pe care nu îl cunoaşte. Brusc, toţi oamenii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 25 de ani se pricep la politică. Ei, săracii, nici nu erau în clasele primare dar cunosc perfect subiectul revoluţiei din ’89. Acum au păreri despre protestele din Bucureşti. Sunt aceşti atotştiutori ai oricărui subiect, care nu pot să se împace cu ideea că trebuie să taci şi eventual să asculţi când nu ştii ceva.

În cele trei zile care au trecut, eu am observat câteva lucruri:

Nişte oameni au protestat absolut drept şi corect împotriva guvernului, fără scandal, fără violenţă, doar cu scandări şi mesaje.
Jandarmii au reuşit să creeze un scandal general pe străzi dintr-un protest liniştit, pentru că aşa ştiu ei să îşi facă datoria.
Animalele de pe stadioane şi golanii de cartier au simţit miros de revoltă pe străzi, aşa că au ieşit să o pună de-o bătaie cu jandarmeria. Campionatul de fotbal din România e în pauză, meciuri nu sunt, acasă e plictiseală, au ieşit şi băieţii la un scandal.
Idioţii de pe Facebook se întrec în prostie şi în schimburi de replici dure pentru nimic. Mă uit şi mă amuz cum ştiu ei totul dar de fapt nu ştiu nimic.

sursă foto: mediafax.ro

Nu exista articole asemanatoare.