Curse

După cum ştiţi, puţini sunt cei care se bucură de o cursă mai mult ca mine, însă astăzi m-am întrecut pe sine. Ziua supradimensionată, călduroasă, cu coadă la bancă am văzut ceva ce m-a minunat, cai putere, sunete de motoare fioroase, mulţimea animată, depăşiri senzaţionale… toate, legal!

Nu-i aşa că sunteţi puţin curioşi? :))

Oare în ce condiţii aveau loc astea? Şi cum de n-a captat atenţia media? Păi… de fapt a atras-o, de fapt, numai de asta se vorbeşte de ceva timp pe la televizor şi radio. Din cauza sa se schimbă faţa oraşului. Nu facem noi summit NATO, dar vine cu paşi foarte rapizi o zi anume. Una de îşi ia fiecare din cei care au ceva de spus tălpăşiţa să stea la coadă la o şcoală sau vreo instituţie similară să mâzgâlească o ştampilă. Da dragii mei, de alegeri vorbesc. Aparent schimbarea oraşului pentru aranjarea împărţelii ciolanului pe următoarele 48 de luni n-are legătură cu ce aberaţii trânteam eu la început nu?

Ei uite că are:

Se aude gălăgie dinspre Potcoava (cei mai puţin gălăţeni să mă ierte), o dubă cu sonorizare de la Partidul Conservator împrăştia de zor sfaturi, îndemnuri şi rugăminţi pentru candidaţii săi. Din spate, venea fioros un autobuz trecut de prima tinereţe cu aceleaşi dotări media, însă care milita pentru Partidul Democrat Liberal. Îmi imaginez că există o logică în spatele vitezei mici a dubei, doar trebuie perceput un mesaj. Fiorosul şofer al autobuzului nu are răbdarea să-şi facă datoria ci vrea doar să-şi facă norma să scape de căldură. În faţa filialei ING intră în depăşire, depăşire e mult spus la anii de uzură prin care trecuse sărăcul otobel. Şi uite aşa fac cei doi o liniuţă electorală fără să fi vrut: autobuzul nu avea timp să depăşească şi să se replieze înainte să facă stânga cel din faţa lui iar duba îşi vedea de mersul andante. În spatele lor coloană, mesajele se intercalau şi se înţelegea exact ce spune omu când intră în politică.

Ar fi fost frumoasă o filmare de scurtă durată, sau ceva poze, dar eram prea amuzat şi obosit să mai reacţionez. Mi-am tras berea imaginară aproape şi am savurat momentul. 😮 Până când au început să răsune claxoanele din spatele lor că deja se săturaseră lumea de mers cu 15 km/h.

Eh, a fost frumos cât a durat, şi a sunat binişor dieselul de 192 de cai (atunci când mă năşteam eu) înainte să-şi dea duhul. Oare mai contează mesaju când clipul video e aşa de bun?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *