Ce de-a weekendu’

Ieri a fost lejeră treaba, am avut mult de muncă dar pentru că mi-am luat un angajament, aşa că n-am de ce să mă plâng, azi în schimb…

Pe la 12 când îmi recuperam şi eu somnul pierdut vineri şi ieri când m-am trezit fără vreo cerinţă sau instrucţiune la ora 7 am fost trezit, cu forţa pentru a vedea “ce facem dom’le cu camera asta că e dezastru”. Şi stai nene că vine sărbătoare mare… trebe să fie totul soare.

Hmm, mutăm astea aici, biroul dincolo şi în spatele lor punem trandafirul, şi pe ăla îl înălţăm să prindă cât mai multă lumină posibil, apoi să vedem ce facem cu televizorul, iar dulapul ăsta nu mă încântă prea tare…

Niciodată n-am apreciat mobilierul modular ca astăzi, când n-avem dom’le timp să scoatem ce e prin ele şi să punem la loc, le mutăm aşa. Aspirat, adunat covorul şi dat la o parte (probabil singurul lucru pe care-l aprob din distracţia asta), împrăştiat canapeaua/patul/fotoliile, relocat biroul şi… pauză, toată lumea a întins-o şi eu am rămas să-mi refac camera (halal productivitate a muncii pe aici). Doar e a mea, atât timp cât nu e în regulă e a mea, cât e în regulă: “de unde atâtea impresii cu camera ta?” Hmm, oare de ce sună cunoscut?

3 ore mai târziu le aranjasem pe toate şi cel mai simplu lucru din toată distracţia a fost mutarea trandafirului care stă într-un ghiveci de 15 kg, realizarea unui suport şi ridicarea sa (aşa am scăpat de maculatură şi de cutia de la imprimantă fără să le arunc sau distrug).

Să mai spun ce de-a nefericirea pe mine când am primit ocazia să conduc puţin? 🙂

Acum după atâta distracţie înapoi la muncă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *