Marţi, 15 iunie, a fost ziua de rahat, în care oamenii mureau de căldură şi se manifestau, la 30 şi ceva de grade celsius, în timp ce Boc le zicea colegilor din opoziţie să nu mai plângă după pensii. Ce tupeu jegos.
În aceeaşi zi a fost lansat şi noul album Paraziţii - “Tot ce e bun tre să dispară“, pe care l-am aşteptat cu nerăbdare. Imaginea de pe copertă mi se pare că reflectă atât de bine tot ce se întâmplă în jurul nostru: România aflată pe un Pământ care arde, dar care mai are ceva în plus – un cuţit înfipt în ea. Cum poate fi descrisă mai bine situaţia în care suntem?
Albumul conţine 12 piese, în acelaşi stil cu care Paraziţii ne-au obişnuit. Asta îmi place la Paraziţii, îşi păstrază stilul, îşi păstrează textele, nu încep să facă versuri digerabile, pentru a putea intra repede pe radio. Ba chiar îşi cam bagă pula în radio prin cateva melodii. După cum zic şi ei în interviul de pe 220.ro, albumul “Tot ce e bun tre să dispară” e o stare, nu mai e despre politică, nu mai e despre nimic concret. De fapt este despre mai multe stări. Poante bune ca întotdeauna şi versuri pe care nu le mai poţi uita odată ce le-ai reţinut.
Mai jos aveţi interviul de pe 220.ro. Mă bucur că Andrei Vulpescu a pus şi întrebarea magică “de ce cu Smiley?”, despre care am scris la vremea respectivă aici. În rest, respect Paraziţii! Atat!
A, şi cumpăraţi-l că merită!
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
Lasa un raspuns!