Dragă jurnal,
Azi am scriit o scrisoare de dor:
Ora e târziu. Mă gândesc la tine în toate clipurile în care mă situez singur. Adică ca acuma. Dar tu nu ştii aceasta, pentru că nu ţi-am menţionat niciodată, oridecâte ori am comversat. Dar acum am ocazia să-ţi relatez ce simt.
Audiez acum o melodie frumoasă. Şti că eu mereu am fost mai semsibil. Se numeşte “november rain” şi e din repertoriul formaţiei tele preferată, Guns N’ Roses. Acum e luna mai, dar poţi să îţi faci o imaginaţie cum ar veni că e noiembrie. Te-ai prins? Adică să intri în stare, să fii pe feeling aşa cum e acuma cool să zici. Chiar, si eu sunt cool, să ştii, dar nici asta nu ţi-am zis-o, că poate ai fi pretins că mă laud şi nu că nu ar fi o adevărăciune.
În rest mă aflu bine-sănătos, chiar vesel şi hasliu câteodată, câteodată nu. Sper că şi tu să fi la fel, ca să fie bine, să nu fie rău, vorba lui idolul meu, Gică Hagii. Îmi place la Hagii că ştie să spună un interviu frumos şi mai ales nu face pleonasme şi alte dastea cum fac alţi.
Atât am vrut să-ţi scriu, dar să şti că te iubesc cam cât am iubit-o pe fosta prietenă pe care am iubit-o foarte mult. Deci îţi dai seama.
Deci atât i-am scris, dragă jurnalule, cred că am dat-o gata. Dacă ai putea să-ţi spui si tu o opinie despre acest fapt. A, nu ţi-am zis, ea se află în camera cealaltă, deci vezi ce romantic sunt, să-mi bag pula? Cred că deja l-am întrecut şi pe Tudor Chirilă, nu?
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
Lasa un raspuns!