Hai, că nu vă mai stresez cu “vai ce de căcat e primăvara…” că ştiţi poezia pe de rost. Da’ pe bune acum, e chiar nasoală. Am o mie de idei, pe care n-am niciun chef să le pun niciunde, de-asta nici n-am mai scris nimic. Vremea de afară (la aia cu soare mă refer) mă face fie să stau în pat şi să mă uit în tavan, fie să alerg, joc fotbal, etc. În orice caz, ori trebuie să fiu activ, ori trebuie să stau în pat.
Una peste alta, am fost joi la Mircea Baniciu, în Fire Club. DE VIS! Dimpreună cu Vladi Cnejevicy şi Teo Boar de la Pacifica au revenit la bis de vreo CINCI ori. Am stat la un metru de ei, am luat şi autograf. Atmosferă mai mult decât grozavă şi un public pe măsură, care a cântat pe tot parcursul concertului cuvinţel cu cuvinţel.
Până mă obişnuiesc cu noul anotimp, mai rar cu scrisul şi miştocăreala. Dar sunt pe-aproape… Mai des pe twitter, poate.
Citeşte şi:
Tags: Mircea Baniciu, primavara
March 29th, 2010 at 14:53
Credeam ca numai mie imi vine sa mor cu primavara asta… E atat de mofturoasa si de sucita… Nu stii niciodata cum se va schimba ziua… Si se joaca cu nervii si emotiile mele mai rau decat un iubit tampit.
Nu vreau vara caniculara dar … totusi putin respect din partea primaverii:))