Păi spunem cum a fost sau facem istorie?
Am ajuns să urăsc scriiturile tip cronică sau, mă rog, review. Le detest. Toţi scriu în acelaşi fel. Mă refer la cronici de: concerte, filme, cărţi, albume muzicale şi altele.
Cronicile de concert
Am citit multe cronici de concerte, în general concerte rock şi, mai rar, folk. Dacă fusesem la concertul respectiv, voiam să văd păreri şi puncte de vedere diferite. Dacă nu mergeam la un concert din diverse motive, voiam să văd cum a fost. De obicei autorul unei cronici de concert o să vorbească despre cum era trupa respectivă acum nu ştiu câţi ani, cum a evoluat, ce albume sunt mai mişto de la respectiva formaţie. Frateee, opreşte-te, te rog. A fost mişto la concert sau n-ai fost atent pentru că făceai o comparaţie între albumele din 2009 respectiv 2001? Asta mă interesează! Cum a fost concertul, ce piese s-au cântat, dacă publicul a fost de căcat sau nu. Poţi să scrii o cronică de concert senzaţională în maxim cinci rânduri.
Cronicile de filme
Pasaje cu ce femei îi plac regizorului, câte femei a regulat actorul principal, cum a jucat actriţa din rolul secundar în alt film, care n-are legătură cu cel în caz. Toate astea sunt degeaba. Eu vreau să ştiu dacă pot vedea filmul sau e atât de prost încât mai bine mă joc Solitaire.
Cronicile de cărţi
Aici e cel mai grav, cred. Autorul scriiturii mă va întoarce până în perioada interbelică, povestindu-mi despre ceva total neinteresant. Va face o comparaţie între autorul cărţii şi alţi autori de care a auzit el. Sigur va băga şi câteva neologisme sofisticate, pentru a-mi arăta că e cult. Pe mine mă interesează să-mi spui minim dacă merită să dau banii pe carte, eventual şi o justificare şi maxim, dacă eşti drăguţ, să-mi spui despre ce e vorba în rahatul de carte.
Cronicile de albume
Şi aici aceeaşi nostalgie. Autorul scriiturii va încerca să demonstreze că are cultură muzicală, va face o legătură cu între riffurile de chitară din melodiile de pe albumul respectiv şi Led Zeppelin, plus încă vreo cel puţin zece formaţii mari, pentru că, nu-i aşa, ce contează albumul de faţă, atat timp cât el are o vastă cultură muzicală?
Urăsc cronicile. De-aia de câte ori am zis pe blog despre un film sau despre un concert, am făcut-o scurt. O simplă părere, mai ales că nu sunt critic de nimic. Aştept de la marii cronicari aşa: cronici de filme porno, cronici de emisiuni ale Adrianei Bahmuţeanu, cronici de albume cu manele şi cronici de cărţi de joc.
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
Lasa un raspuns!