Doi oameni culţi la creier

1). Primul este un nene, de etnie romă, cu nevasta şi puradelul după el. S-a întâmplat în următorul fel:

Staţionam liniştit în intersecţia de la Lujerului. Nu prea liniştit, că îmi era un frig de mai că m-aş fi băgat în pat şi cu o purtătoare de boschet pe membrele superioare, doar să mă încălzesc puţin. Şi cum stăteam eu în intersecţie, aşteptând să se facă verde pentru pietoni şi să le pot arăta muie şoferilor care au prins stopul, mă bagă în seamă un individ pigmentat, care mai era cu nevasta şi puradelul după el. A fost de ajuns o simplă întrebare, ca eu să-mi dau seama cât de cult, politicos şi cu bun simţ poate fi:

- Domnu’, aveţi şi voi un foc?

2). Al doilea e unu’ de pe net, din cealaltă lume, aia virtuală.

În primul rând, nickul arată că e o fire romantică, probabil el e cu Eminescu, cu ăştia de se ştie el. Şi, deci, pentru că ieste ziua lui, aşteaptă urări şi poze cu fete că doar alea ieste valabile. Acuma, fetele neaaparat să aibă 22 şi 28 de ani şi să fie din Timişoara, maxim din UE. Din asta reiese că e pretenţios, are gusturi, nu e un oricare. A gândit bine – alea de 22 sunt mai aventuriere şi i-ar prinde bine de ziua lui o aventură, iar alea de 28 le-ar vrea pentru, probabil, o fantezie de-a lui, cu femei mai în vârstă decât el cu minim un an. Mai are pretenţia să fie membre UE, deci da, dom’le e culturalizat, ştie ce vrea.

Şi cu încheierea m-a pus pe gânduri: “cu cât vă lasă inima şi sufleţelul tău”. După formulare, pare a fi ăla din intersecţie, de la Lujerului.

Morala: da, da’ nu prea…

Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus

Tags: cultura, Eminescu, iubitel, Lujerului