…era entuziasmată acum vreo patru-cinci ani, când ne-am mutat noi în bloc. A fost prima persoană din bloc pe care am cunoscut-o. Se arăta mulţumită că ne-am mutat noi. Povestea la toată lumea că suntem o familie ca lumea şi cu bun simţ.
O salutam în fiecare zi, când plecam sau când mă întorceam acasă. Îmi răspundea cu zâmbetul pe buze de fiecare dată, imediat, după trecerea mea povestindu-le colegelor de vorbă despre mine, numai de bine.
Ea se ocupa cu măturatul scării şi mini-aleilor din faţa blocului. În general se ocupa de cam tot ce putea. Nu stătea o clipă locului, în ciuda vârstei. Acum câteva zile era cam tristă… stătea singură, în picioare, lângă uşa de la intrare. Zâmbetul pe care îl afişa mereu, acum dispăruse. Poate era supărată pe moment.
Azi, când m-am întors acasă, în faţa blocului era un domn necunoscut, care mătura frunzele. Ciudat. Şi în scară era schimbat – deasupra uşii ei era doliu.
Odihnească-se în pace!
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
Tags: batrana, Gheorghe Daniel, parter, snapto, vecini
November 24th, 2009 at 19:57
Sa-i fie țărâna ușoară!
Ciudat, înainte să intru aici la tine și eu tot despre bătrânici am scris …
November 24th, 2009 at 20:19
Macar “batranica ta” ne inveseleste :)
November 25th, 2009 at 19:46
Sa se odihneasca in pace!