Şoferul autobuzului 137 închide uşile în staţie, dar nu are cum să pornească, pentru că o coloană de maşini aşteaptă la stop, în faţa ei. Un domn pe la vreo 40 şi ceva de ani aşteaptă la uşa din faţă, nevăzând că şoferul deschisese uşile din spate, mai devreme.
Şofer 137 (pe un ton răutăcios, strigând cât îl ţin plămânii): Nu vezi, băăă, că deschisesem în spate, eşti nebuuuuun, ce dracu?
Domnul: N-am văzut, abia acum, după ce v-am auzit, am înţeles. Mă scuzaţi şi vă mulţumesc că mi-aţi deschis! Şoferul a rămas mască. Pe faţă, parcă i-a apărut un scris alb – “idiot”. Şi-a băgat “coada între picioare” şi a început să mormăie câteva vorbe despre coloana din faţă, pentru că se simţea “ultimul om”, probabil.
Şi totuşi, ce om… câtă politeţe, câtă calmitate, cât bun simţ. Sincer, mă aşteptam să-i ia morţii, vii şi răniţii şi să-i înşire copiii, nevasta şi amantele. Dar nu. Şi-a cerut scuze, a mulţumit, s-a aşezat pe scaun…
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
September 4th, 2009 at 23:17
Tot respectul pentru felul in care a pus problema domnul in cauza. Acel “Mă scuzaţi şi vă mulţumesc că mi-aţi deschis!” a facut probabil cat un milion de injurii gratuite. Asta e tara in care traim si pe care, din pacate, o meritam!
September 12th, 2009 at 15:46
Amazing, e greu de crezut ca mai exista si astfel de oameni in R(r)omania…