12:47. Timp de jumătate de oră, am cântat la o chitară pe care o urăsc. Defapt n-o urăsc. E ceva ciudat. E ca un prieten prost, dar nu ipocrit (ştiţi povestea). E proastă, dar nu e vina ei. Are coarde vechi, poate prea mult distanţate de griff şi falsează pe unele acorduri. Am lăsat-o rezemată.
Acum stau în pat, mănânc din nişte seminţe, găsite în debara după mult timp, ascult un nou album Stratovarius şi mă uit la televizor, la nişte desene animate proaste, bineînţeles fără sonor. Mă simt cumva Tchibo: trei în unu:
– cocalar: mănănc seminţe şi, pula mea, pot să vorbesc şi ca pe Ferentari dacă vreau.
– copil prost, imatur: mă uit la desene la vârsta asta. Oricum e mai bine decât să te uiţi la OTV sau oricare alte emisiuni.
– rocker: ascult Stratovarius. Adică, ce căcat, metal, nu orice.
Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus
Tags: Chitară, cocalari, copil prost, rocker, seminte, Stratovarius
Lasa un raspuns!