PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2.Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepţie. – Prost + suf. -ie.
IPOCRIZÍE, ipocrizii, s.f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, făţărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.
De ce am ales din DEX aceste două cuvinte? Ca să vorbesc despre oameni. Sau, mai concret, despre oamenii din jurul meu/nostru.
În principiu, oamenii din jur se pot numi ori prieteni, ori amici, ori colegi. Ăştia ne interesează, deoarece cu ei interacţionăm direct, des. Ei sunt de două feluri: în care poţi avea încredere şi în care nu poţi avea încredere.
Cei în care nu poţi avea încredere, de obicei sunt cei periculoşi. Nu poţi avea încredere în ei fie pentru că sunt proşti şi nu îşi dau seama ce fac, fie că sunt ipocriţi şi aici nu mai e nevoie de descriere.
Dacă ar fi să aleg dintre să am doar prieteni proşti sau să am doar prieteni ipocriţi, fără să stau prea mult pe gânduri, aş opta pentru cei proşti. De ce pentru cei proşti? Pentru că sunt sinceri. Ei greşesc doar prin simplul fapt că sunt proşti. Te superi pe ei, dar îţi trece, pentru că ştii că te-au lovit din prostie. La cei ipocriţi e mai dureros. Ei ştiu ce ar trebui să facă, dar, cu toate astea, nu fac.
Acum câţiva ani era o emisiune: “Feriţi-vă de măgăruş!”. Ei bine, pe acelaşi principiu, eu aş spune: Feriţi-vă de ipocriţi!
Citeşte şi:
May 24th, 2009 at 20:41
Din pacate exista asa putini oameni in care poti sa mai ai cu adevarat incredere. Iar in ceea ce-i priveste pe prosti, ei n-au nici o vina ca asa s-au nascut, dar ipocritii…
August 25th, 2009 at 14:39
la fel aş face şi eu dacă ar trebui să aleg intre prostie şi făţărnicie…