Gala “Om bun” 2009, la Sala Palatului

Spectacol ţinut în cadrul Proiectului Naţional Cultural – 2009, “ARTĂ CONTRA DROG”.

A început aproximativ pe la ora 20:00, cu o Sală a Palatului arhiplină. Oameni de toate vârstele. Începând de la oameni trecuţi de tinereţe (care au dominat numeric), şi terminând cu tineri de 14-15 ani, cum era don’şoara din faţa mea, care pe la începutul celei de-a doua melodii a adormit în ritmuri de folk şi s-a mai trezit la sfârşit, la “Andripopa”.

Formaţia Forţele de Muncă (link) a dat startul spectacolului, un start perfect pentru ce a urmat în continuare. Mi s-a părut că momentul lor a fost foarte scurt. Mi-au plăcut şi au fost şi primii.

Nicu Alifantis. La Nicu Alifantis sunetul mi s-a părut cam tare. Nu se mai înţelegeau cuvintele şi câteodată părea un post de radio prins bruiat. S-a strigat şi din sală după prima melodie, că sunetul este prea tare, lucru care nu s-a schimbat. În rest, Nicu Alifantis şi Zan au mulţumit publicul, ba chiar au fost şi chemaţi pentru un BIS.

Emeric Imre a reprezentat surpriza serii, pentru că nu fusese anunţat. M-am bucurat să-l văd şi nu am fost singurul, chiar dacă nu a cântat “Noapte de unul singur”.

Ada Milea. Un stand up comedy-folk aş putea spune. Plină de umor şi un adevărat emiţător de energie şi bună dispoziţie.

Tatiana Stepa. A incins publicul şi a produs ropote de aplauze, mai ales la piesa “Copaci fără pădure“. A ieşit de pe şcenă cu greu, din cauza numeroaselor buchete de flori pe care le-a primit.

Daniel Iancu. Păcat că nu şi-a adus soacra pe scenă, că tot are el ce are cu ea prin melodii. Şi el a reuşit să binedispună publicul, mai ales pe cei căsătoriţi, cu melodiile sale despre soacră şi nevastă.

Victor Socaciu. Nu a cântat singur, ci cu Biroul Executiv. Un moment foarte frumos al serii, singurul la care toate luminile s-au stins pentru o perioadă, iar atmosfera creată a fost minunată. Au mulţumit publicul prin celebra melodie “Cântec pentru mama lor“.

Vasile Şeicaru. A încins bine de tot sala, publicul cântând melodiile pe tot parcursul recitalului piese ca: La adio, Antiprimăvara, Din prea mult sau prea puţin, Viaţa-i viaţă banu-i ban, Actorul.

Mircea Vintilă. Mircea Vintilă, aşa numitul Făt-Frumos al folkului românesc, a cântat împreună cu formaţia Brambura. Piesele cu care ne-a obişnuit de aţâţia ani în perioada Pasărea Colibri: Miruna, Peste răbdări, Cardio etc.

Ducu Bertzi. Omul pădurii a reuşit să-i ridice de pe scaune şi pe cei mai în vârstă spectatori, cu celebrele melodii: Floare de colţ, M-am îndrăgostit numai de ea, Suflet fără chei, Fost-am omul pădurii.

Mircea Baniciu. Mircea Baniciu a încheiat frumoasa seară “Om bun”, împreună cu Vladi Cnejevici. Nu cred că mai e nevoie de nicio prezentare. Sala a stat în picioare, a cântat şi a bătut din palme pe tot parcursul recitalului. Melodii: Vara la ţară, Eşarfa, Mică ţiganiadă, Întoarcerea la Orient, Nunta, Vremuri, Andri Popa. Şi, bineînţeles s-a întors şi pentru un BIS.

Şi acum nişte nemulţumiri:

1. Nu înteleg de ce a început la ora 20:00, când ştiau foarte bine cât ţine. Am ajuns acasă la 2:00 fix, şi asta pentru că am luat un taxi.
2. La câţiva artişti sunetul a fost cam tare pentru Sala Palatului.
3. Doamna de lângă mine mâncase usturoi. Pe lângă faptul că mă dărâma mirosul, respectivei doamne nu-i plăcea chitara electrică. “Mie nu-mi place chitara electrică la folk, ce folk mai e ăsta?“. În fine, eu aveam orgasm la solo.
4. Nu mai pot de ochi, din cauza beculeţelor albastre de pe fundal şi din cauza reflectoarelor, cărora eu nu le văd rostul.

Nu sunt articole asemanatoare cu cel de mai sus

Tags: cronica, folk, om bun, Sala Palatului