Ziua bărbatului aka “44 de pahare”
Vă daţi seama cât de frustraţi au fost bărbaţii de au inventat ziua bărbatului aka “44 de pahare”? Păi ce, ei să fie mai prejos decât femeile? Parcă îi văd. Nişte muncitori, rupţi de muncă, într-o cârciumă, bând bere şi mâncând mici:
Ion (râzând mişeleşte): – Bă, Jeane, dă ce eşti mă aşa supărat, nu te mai lasă nevastă-ta să-i ciufuleşti berbecu’? He he he, al dreacu, ce trist e el…
Jean: – Bă, îl dau dracu dă berbec! E groasă treaba, mâine e 8 martie şi dă vro câteva zile mă tot fute la icre nevastă-mea, cu apropouri d-astea, ştii tu, că e ziua femeii, că pizda mă-sii, că să nu mai beau măcar în ziua asta şi că poate îi fac şi ei o supriză. Da’ nu prea e bani, bă, dă suprize! Şi dac-ar fi… păi nu mai bine dă banii aia fac al’ceva?
Marin: I-auz’ la ăst-al dreacu, păi ce, bă, te comandă nevasta? Bă, da prost ej, mă… Să-m’ facă mie aşa, că o trosnesc dă dracii o ia.
Ion (râzân la fel de mişeleşte): Stai c-a sărit asta! Marinică, ai uitat că în fiecare an te duci mieluşel cu zambile roz la Maricica, că doar-doar ţi-o da niţică marmeladă deseară?
Marin: Te dau dracu, bă, că nu mă doare mâna să iau trei zambile, da’ mie nu-mi zice ca lu’ ăsta dă la obraz, că ştie că io nu ştu’ multe şi-o pocnesc dă nu să vede!
Ion: Râdem, glumim, futem, plătim, pân’ la urmă io-i dau dreptate lu’ Jenică. Prostu’ are dreptate, că or’cât dă zmei ne-am da, trebuie să ducem o zambilă la femei. Ăsta e avantaj pentru ele.
În timp ce dă pe gât ultimul strop de bere din halbă, lui Jean îi vine o idee miraculoasă:
Jean: Bă, ştiţi la ce m-am gândit io? Păi astea e prea bine faţă dă noi. Cinste lor că are zi dă sărbătorit. Da’ io m-am gândit că să ne facem şi noi o zi, că noi n-avem nici una.
Marin: Jenică, aici io ţin cu tine, tăticu! Da’ ce zi să avem noi, mă? Vrei să ne dea astea flori? Păi ce să facem noi cu ele, mă? Doar aşa ca să le facem dân adins?
Jean: Nu, băi, Marinică! Păi dacă lor le place să ia flori dă la bărbaţi, trebuie să ne gândim ce ne place şi nouă?
Ion (băgă din nou tonul mişelesc, ironic): Şi ce ne place nouă, Jenică, tată, în afară dă băut, în afară dă să ne uităm când joacă Steaua şi, s-o zicem p-aia dreaptă, să le punem p-ale noastre cu cracii-n sus?
Jean: Păi vezi, bă, Ioane? Făcem noi o zi în care să bem şi-astea să nu ne mai fută la cap. Să vin şi io ca omu’ acasă, beat, aşa cum oi putea, să nu mai zică femeia nimic, să-mi facă dă mâncare şi să mă culc dracului, că a doua zi io muncesc, nu ea!
Marin: Io ţin cu Jean, să nu mă mişc d-aci! Aşa facem Jenică, tată! Şi cum să-i zicem noi mă la ziua asta, că te daduşi dăştept?
Jean: “30 dă pahare”, tăticu, că şi-aşa ne place băutura!
Ion (de data asta serios): Păi dă ce 30? Bate la ochi la astea şi zice că le lom la mişto. Io zic să punem 44, ca să nu fie sumă rotundă. Tu ce zici, băi, Marinică?
Marin: Aşa facem, să-nnebunesc, şi o punem aproape dă ziua femeii! O punem exact după ce trece ziua lor. Că dacă le lom nişte flori dă ziua lor, astea ne ţine minte şi ne lasă liniştiţi dă ziua noastră, să bem şi să ne distrăm. Or’cum, noi le scoatem ochii dă-le dreacu d-aici…
Ion: Aşa băieţiiiiii, mai adu’ câte două beri dă fiecare, că azi face cinste băiatu’!
Epilog sec: Dacă vreţi să ştiţi cum s-a răspândit ziua bărbatului, e uşor: cum s-a răspândit şi Valentine’s Day.
Tags: 44 de pahare, ziua barbatului
Un prieten i-a găsit fratele geamân lui Cristian Tudor Popescu. :D James Taylor se numeşte, hai că-l ştiţi.
Deci, avem aşa – James Taylor:
Şi avem aşa – Cristian Tudor Popescu:
Şi, ca să vedeţi si mai bine asemănările, uitaţi şi un filmuleţ http://www.jamestaylor.com/splash.aspxhttp://www.jamestaylor.com/splash.aspx
Plus o poză din tinereţe: :D
thank Marian!
Tags: cristian tudor popescu, ctp, james taylor
sau sărbători pe care eu le consider superstiţii
Ziua asta a femeii a fost inventată cu siguranţă de o femeie. E foarte logică treaba. De ce ar fi fost inventată de un bărbat? Mai e o variantă în care a fost inventată de un bărbat homosexual, dar nici aşa nu ar fi inventat-o un bărbat, pentru că oricum nu i se acordă mai multă atenţie în ziua respectivă. De exemplu, cine e atât de idiot încât să zică de ziua femeii “bă, să fiu al dracu, azi trebuie să îl apreciez pe Naomi!”. Nimeni. Maxim o să fie luat la mişto. Deci cade şi asta.
Femeile nu sunt mulţumite niciodată. Vor să aibă din ce în ce mai mult. Dacă ar putea să pună ziua femeii în fiecare zi, timp de o săptămână, ar face-o fără să stea pe gânduri. Parcă o văd pe duduia căreia i-a venit miraculoasa idee cu, sanchi, ziua femeii: “Vai, porcul de lângă mine nu-mi oferă atenţie + cadouri decât de Paşte, Crăciun, Revelion, ziua mea de naştere şi ziua de nume, ia să mai bag o zi a noastră, a femeilor ce suntem!”.
Atât despre ziua femeii. Nu-mi spuneţi că sunt nesimţit pentru că nu v-am zis “La mulţi ani!”. Explicaţia e simplă: astăzi n-am zis “La mulţi ani!” nimănui. Deci, cum să fac discriminări? Ah, ba da, i-am zis maică-mii, cu juma’ de gură, pentru că mi se pare aiurea să-i spun “La mulţi ani!” dacă nu e ziua ei de naştere. Mama mea e superbă, se laudă cu orice primeşte, cum a făcut şi astăzi:
Ea: Am primt flori! Uite-le! (erau câteva buchete)
Eu: Şi ce faci cu ele?!
Ea: Ciorbă!
N-am ce zice, mi-a spus-o. Îmi place că are simţul umorului. Altă mamă m-ar fi plesnit cât sunt de lung.
PS: Mâine scriu despre cum a apărut ziua bărbatului, în viziunea mea.
Tags: 8 martie, ziua femeii
Ce noapte, ce zi, ce vesteeeee…
Formaţia Travka revine pe scenă. Au trecut aproape doi ani de când am scris că s-au despărţit. Nu e glumă, nu e nimic. E real! Citez de pe No3.ro:
Cand nimeni nu se mai astepta, formatia Travka isi reia activitatea. George Gadei (voce), Alexei Turcan (chitara), Misha Galca (chitara), Mizdan (bas) si Cristi Chirodea (tobe) vor sustine primul concert dupa mai bine de un an si jumatate pe data de 15 aprilie in clubul Silver Church din capitala.
Vom reveni cu amanunte asupra acestui eveniment.
Probabil voi fi acolo la revenire! Abia aştept!
Cu o floare nu se face primăvară. Nici cu un buchet…
Încă un motiv, pentru care urăsc luna în care m-am născut, martie, aţi ghicit, e pentru că vine cu cadouri şi cu flori. Nu începe martie bine, că auzi căte-o duduie: “vaaai, au apărut ghioceii!”. Nu, pe bune, chiar au apărut? Şi de ce nu-ţi cumperi, dacă-ţi plac atât de mult? Ah, scuză-mă, era un apropo ţărănesc, greu mă prind.
Eu urăsc florile. De fapt nu le urăsc, pentru că nu mă deranjează cu nimic. Îmi sunt indiferente. Sunt un ignorat al florilor, dacă pot să spun aşa. Nici nu ştiu să recunosc florile, cu excepţia câtorva. Ştiu aşa: trandafiri (orice biped ştie cum arată un trandafir), irişi (florile astea ar trebui să mulţumească formaţiei Iris, că alfel nu ştiam cum arată), zambile (jegurile alea hidoase, care sunt dăruite în martie), ghiocei (de la duduile care se udă când îi văd, în speranţa că apropoul îşi va atinge scopul), lalele (ştiu că astea merg bine la ţară, la înmormântări) şi cam atât cred că ştiu. Dacă am ratat vreo floare să nu se supere pe mine. Mai ştiu din-alea de pe câmp, gen Păpădie aka Băşina Porcului, Pizda Ţigăncii (asta de obicei creşte pe izlaz şi e movă şi hidoasă; ţăranii ştiu despre ce vorbesc), Muşeţel, dar astea nu cred că se pun, că nu se dăruiesc.
Urât din partea mea, să nu ştiu numele florilor, să nu îmi placă, urât, chiar urât. La mine merge perfect zicala “cu o floare nu se face primăvară”. De fapt la mine nu se face primăvară nici cu buchete întregi. Florile pur şi simplu nu mă pot atinge, mai ales alea făcute buchet, care se dăruiesc. Poate că îmi place să văd flori undeva pe un câmp sau aşa ceva, să fie cât mai natural. Să fie că aşa e, nu că aşa a facut cineva să fie. Şi sunt convins că multor oameni le sunt indiferente florile, dar nu ratează nicio ocazie în care să exclame: “vaaai, ce frumoase suuuunt!”.
PS: Fetelor, aştept înjurături. De-alea cu “porcule” gen. Fiţi creative! :D
UPDATE: cred că am confundat lalelele cu garoafele. Aoleu, e o varză în capul meu =))
Mircea Baniciu este omul pe care nu l-am văzut niciodată trist, omul care cântă mereu cu zâmbetul pe buze, omul care mă face să zâmbesc ori de câte ori îl ascult/văd, omul care nu poate fi comparat cu nimeni, nimeni. Nimeni, nimeni nu e ca Mircea Baniciu! :)
Iată o înregistrare făcută “în joacă”, împreună cu trupa “Pragul De Sus“, aşa cum spune pe blogul său:
Tags: Mircea Baniciu, nimeni, pragul de sus
Legea teoreticului cel practic: Teoretic urăsc primăvara, practic om vedea.
Azi n-am avut chef, vorba cântecului “chirilian”. Am dormit până pe la doişpe şi ceva şi m-am făcut că plouă, uitând să dau porcării de-astea de 1 martie fetelor. Vă compătimesc, pe voi ăştia care aţi avut azi muncă, facultate sau ce-aţi mai avut. E chiar nasol să te duci cu flori în dinţi pentru că aşa e tradiţia. Eu am folosit logica – M-am gândit cui ar trebui să duc flori şi dacă aş vrea să fac asta dacă ar fi o zi obişnuită, aşa că mi-am luat liber. Iubesc logica mea. Gata, atât despre mărţisoare, mi se par deprimante.
PS: mama, ştiu că nici ţie nu ţi-am luat nimic de 1 martie, dar dacă ne luăm după tradiţia din familia noastră, îţi aduci aminte de câte ori ţi-am făcut cadouri de 1 martie? Corect, niciodată, ştiu că şi tu iubeşti logica mea.
Acum să-i dăm înainte cu primăvara. Primăvara, nasul meu începe să curgă ca la robinet, probabil sunt alergic sau aşa ceva. Mă deranjează că trebuie să umblu cu câteva pachete de şerveţele după mine. Apoi încep zilele foarte însorite, fapt care din nou mă enervează, pentru că nu mai am chef decât de stat şi lenevit, ceea ce e deprimant, pentru că nu suport să stau într-un loc.
I will survive!!! (sper)
Poate vă era dor. :)) Încă un cover, după Mircea Vintilă, melodia “Miruna“. De neglijat faţa nedormită şi sunetul puţin cam prost, dar nu asta e important.
Originalul aici> http://www.youtube.com/watch?v=HGOEyULCP44
Tags: cover, Mircea Vintila, Miruna, Pick
În primul rând n-ai ce să vezi la fotbalul românesc. Spectacolul fotbalistic lipseşte, pentru că românii sunt învăţaţi să stea cu curul în poartă şi să încerce rar câte un contraatac. Jucătorii, în cea mai mare parte, sunt manelişti figuranţi, conducători de X5-uri şi futezători de piţipoance dorobanţiere. Ori un jucator trebuie să fie cât de cât disciplinat ca să facă performanţă.
Despre suporteri nu vreau să vorbesc, pentru că oricât de mult mi-ar plăcea să înjur, mă voi plictisi de atâtea înjurături. Dacă te uiţi la un meci din Anglia, din Premier League, apoi te uiţi la un meci din România, din Liga I, vei vrea să arunci televizorul pe geam. În Anglia, omul vine la meci cu familia, are berea lângă el, pe care şi-o savurează fără să deranjeze pe cineva, aplaudă la fazele importante şi nu mănâncă seminţe aruncând cojile pe vecinul din faţă.
Galeria aprinde torţe pe care nu le aruncă în teren, pentru că are bun simţ. Cântă în cor şi îşi încurajează echipa, fără a da muie adversarului de-o viaţă, deşi echipa favorită nu are meci cu el. Gardurile de protecţie, de pe marginea terenului, nu există, pentru că nu este nevoie de aşa ceva. Spectatorii vor sta la locurile lor şi nu vor pătrunde în teren, cum ar face idioţii din România.
Când o să fie aşa şi în România, măcar pe jumătate, mă voi uita la un meci din Liga I, chiar dacă voi avea de făcut altceva mai important. Până atunci o să mă uit la meciuri din România doar dacă mă voi plictisi atât de tare încât m-aş uita şi la Vacanţa Mare. Am văzut aseară puţin din Steaua – Ceahlăul (că n-am suportat până la sfârşit) şi astă seară Dinamo – Craiova şi m-am scărbit de atâta ţigănie, prostie şi hoţie. Jucători slabi, antrenori slabi, patroni ipocriţi, imbecili, suporteri retardaţi mintal şi pseudo-ultraşi căcăcioşi.
Până una-alta, fotbalul românesc e mort. Ne mai auzim la înviere!
Tags: anglia, Fotbal, premier league, Romania
Mai poftiţi încă un cover, de data asta după Holograf. Şi, dacă avem noroc, poate ajungem şi noi prin Ministerul de Finanţe. :))
Originala aici> http://www.youtube.com/watch?v=O1yFwtL22PU
Ultimele comentarii